Glasul salvării – ambulanțe în misiune
Veronica este singura bunică pe care am cunoscut-o și de care m-am bucurat până la 18 ani. Și ea s-a bucurat de noi, de nepoții ei. Cu câteva lui înainte de a pleca în veșnicie, mai avea o emoție care-i menținea zâmbetul pe buze. Vecina de palier pe care o îndrăgea tare era însărcinată! Abia așteptau, amândouă, gâgâlicea.
Într-o noapte de noiembrie, la blocul bunicii au ajuns două salvări. Una pentru a încerca să resusciteze o doamnă în vârstă, alta pentru a lua o gravidă la maternitate. În acea noapte de noiembrie, schimbul s-a făcut la etajul unu – o viață venea și alta pleca…
N-am auzit acele salvări de noiembrie. Dar bănuiesc că au sunat amândouă la fel… jalea și fericirea au uneori același glas.
Câtă prioritate au ambulanţele aflate în misiune?
Doar întreb. Adică… normal, ştiu că au prioritate dar, care ar fi limitele?
Are voie o ambulanţă să intre pe un drum cu sens unic, ea venind invers, pe interzis? Astăzi, coboram o pantă abruptă (noi îi spunem tobogan) paralelă cu strada Săulescu. Pe străduţa aceea încape o maşină şi jumătate, iar troturarele sunt destul de înalte.
Ambulante in misiune
Pe acelasi drum cu soferi uituci intr-ale semnalizarii am intalnit si multe ambulante.
Una era oprita la un chiosc de ciuperci. Alta – unde se vindeau cirese. O ambulanta statea la umbra, iar „pasagerii” isi stingeau setea de la o cismea. Am intalnit aceeasi masina dupa ce m-a depasit. Asistenta cumparase un maturoi de pe partea cealalta a strazii si acum venea in fuga, neregulamentar (logic!), incercand totusi sa nu aiba nevoie de salvare in trecerea ei peste cele patru benzi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase