„Nu poți să fii cu câte o labă în fiecare lume”
Dimineață i-am spus Mariei că e duminică și-i slujbă – dar că e și parada militară de 1 Decembrie, de la care noi două niciodată n-am lipsit. Mărturisesc că eu aș fi vrut la rugăciune, dar eram destul de pregătită pentru „verdictul” ei, de a merge în centru, la petrecere. Însă a făcut ea niște calcule, socoteli… și-a zis că alege să mergem la biserică.
Pe drum, i-am recunoscut că sunt și uimită, și emoționată, și mândră de o asemenea decizie. S-a uitat așa, un pic serios, un pic indiferentă – fără vreo părere de rău – și mi-a răspuns:
– Știi, mami,
Istoria unui ghiozdan cu buline
Ehe… era prin 2012, la început de an școlar… atunci când am stârnit niște discuții, muuulte, pro și contra. C-așa-s eu, stârnitoare. Că nu pot să-mi țin gura și ideile pe mute – și-atunci trebuie să-mi asum și unele vorbe aruncate de către nemulțumiți printre dinți. Ca să nu mai spun că, așa cum îi șade bine stârnitorului, ajunge el însuși, câteodată, să fie pus față în față cu cele pe care, până mai ieri, le arăta cu degetul.
Și-așa m-am trezit eu de mână cu Maria, înainte de a începe școala, față în față cu ghiozdanele din Carrefour. Fix în același loc în care, în 2012, cel mai scump ghiozdan costa 192 de lei. Acum, în anul de grație 2016, ajunsese la 250 de lei. Și fata mea îl privea pe acela, dar și pe altele, cu scoruri asemănătoare.
Mi s-a pus un micuț nod în gât și-am zis hai, să mă opresc și să aștept, să văd ce-o să se întâmple.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase