Când binele te poate sfărâma în mii de bucăți
Există oameni care se bagă în treburile altora, crezând că fac bine. Nu doar bine – ci un bine uriaș, fără de care nu se poate trăi! În realitate, oamenii aceștia produc daune de neimaginat – și orice părea c-ar mai putea fi reparat se crapă în mii de bucăți.
În fața tuturor relelor, un asemenea om care se simte „salvator” te dezarmează. Căci e mai rău decât răul în sine. Iar deciziile tale finale ajung să nu mai țină seama de multitudinea relelor din trecut, ci se axează strict pe răul acesta – care pune capac.
Faza cea mai aiuritoare e că, într-un final,
Sfârşitul fiecăruia dintre noi
În ultima perioadă, am avut şoc după şoc, la aflarea unor veşti triste. Oameni relativ tineri s-au stins din viaţă, fără să dea semne, înainte, că ar suferi de vreo boală. Pur şi simplu. Să-i ierte Dumnezeu pe toţi şi să le odihnească sufletele în pace! Iar pe noi, pe cei încă vii, să nu ne lase să-i uităm. Să-i pomenim în rugăciunile noastre şi să nu trecem cu vederea faptul că şi sfârşitul fiecăruia dintre noi poate fi în următoarea secundă – mult mai devreme decât temutul sfârşit al lumii…
Ne culcăm uitând să ne facem o cruce, ne trezim şi ne începem o nouă zi fără să mulţumim pentru darul de-a mai fi. Luăm în râs cele sfinte, promitem că ne vom pocăi la bătrâneţe, că atunci vom posti, ne vom spovedi, ne vom împărtăşi… Ne credem eterni şi spunem că trăim clipa, fără să ne pese de ceea ce va urma. Totuşi… avem garanţia unui al doisprezecelea ceas?…