OAMENI – în fiecare zi
Uite c-a trecut şi luna lu’ decembrie, aia în care toată lumea ne cere să fim mai buni. De-acum, unsprezece luni, avem voie să fim răi! Să revenim la rutina noastră. Să uităm de tot ceea ce se petrece în jur. Să uităm că lumea are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de educaţie, de mângâiere, de zâmbet, de o vorbă – în fiecare zi. Sau, putem să nu uităm nimic din toate acestea… şi să încercăm să fim OAMENI! Mereu.
Nu trebuie să dăm, neapărat, peste o mână întinsă – pentru a face o faptă bună. Nu trebuie nici ca fapta să fie prea costisitoare. Uneori, chiar nu costă nimic – în afară de atenţia noastră! Din păcate, tocmai ea, atenţia, e de negăsit. Grija şi dragostea faţă de aproapele nostru lipsesc din multe contexte. Aşa cum, să recunoaştem, şi noi lipsim din peisajul altora, deşi ne lovim continuu, umăr în umăr.
În 2012, vreau să încetăm să ne mai plângem de milă! Vreau să renunţăm în a ne limita a spune despre alţii: Vai… săracii! Vreau să facem ceva! Ceva, oricât de puţin! Nu doar pentru cazuri extreme. Nu doar pentru situaţii limită. Eu – voi încerca să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă.
Raspuns pentru Ella – Fruntea sus!
Acum vreo doua saptamani, am scris o postare in care va rugam sa-mi dati idei de subiecte pe care doriti sa le cititi pe blog. Au fost cateva puncte bune, au fost si cateva momente de lauda – meritate sau nu – … si-a mai fost un comentariu deosebit.
Ella si-ar dori sa afle ce gandeste si cum se simte un om atunci cand are nevoie de spriin si nu-l primeste de la nimeni. Cum poate iesi acea persoana din starea de depresie.Pe Ella am cunoscut-o in mediul online, intr-un moment mai putin fericit din viata ei.Cancerul – provocare la viata!
De multe ori, necazul altuia aduce, in mintea nostra, un gand parsiv: Bine ca nu mi s-a intamplat mie sau celor dragi ai mei! Apoi, daca suntem intregi la cap, ne revenim din „bucurie”, ne dam doua palme si meditam. Devenim constienti ca boala, de exemplu, ne poate urmari de dupa orice colt. Multumim, pe moment, ca suntem bine si sanatosi. Apoi, uitam.
Cand, intr-un final, ceva rau ni se intampla noua sau alor nostri – suntem distrusi. Vine randul altora sa se bucure acum, ca nu au fost ei tinta necazului. E un cerc vicios. Un cerc din care putem iesi doar daca suntem dispusi sa luptam mereu pentru viata si sa ajutam pe cei de langa noi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase