Eram în 2005. Un an ploios tare, cu inundații și cu multe necazuri. Prin urmare, „necazul” meu de a face mai mult de zece ore de la Iași la București cu trenul, pe o rută ocolitoare, mi s-a părut cel mai mic. De șocat m-a șocat, însă, altceva. Zborul din capitală până în Spania, care a durat două ore. Păi, cum să fac zece ore în țara mea, din punctul X în punctul Y, și să trec peste mări și țări și nori de poveste în doar două ore?!

Pe atunci, știam numai așa, de chestie, că aveam aeroport și în Iași.