Paza buna trece primejdia rea
Vremea nebuna din ultima perioada a insemnat – sper! – o lectie pentru toti soferii! Iarna e imprevizibila, iar masurile de siguranta in trafic trebuie luate inainte de a se ajunge intr-un impas ori de a fi, Doamne fereste, prea tarziu. Oare nu s-a mai saturat nimeni sa fie luat prin… surprindere? Luat prin surprindere, cu anvelope de vara, in nametii lui ianuarie si februarie?
Urmările majore ale unui accident minor
În această după-amiază am fost martora unui accident minor, în Alexandru – zona Minerva. Şoferul unei dube a ciocnit, din spate, un Fiat Punto.
Ce s-a întâmplat după, a provocat mai multă gălăgie decât accidentul în sine. Şoferul-victimă a coborât din maşină urlând, înjurând, sărind ca un descreierat în mijlocul străzii. A dat doi pumni în geamul dubei şi nişte picioare în portieră. A deschis portbagajul – de unde nici nu credeam că nu scoate o bâtă. Surprinzător, doar a aruncat numărul, care căzuse de la impact. O femeie, prietenă de-a lui, urla şi ea. Şoferul dubei şi-a recunoscut vina, dar nu a coborât din maşină. Cea mai înţeleaptă alegere – pe bune! A comunicat cu nenea cel nervos prin geam şi au plecat, într-un final, să declare accidentul.
Despre capre şi bube pe suflet
Niciodată nu am înţeles grija excesivă a oamenilor pentru capra altuia. Cu atât mai puţin, am înţeles caprele astea – devenite adevărate vedete! Nu înţeleg rolul de news alert care anunţă, cu surle şi trâmbiţe, nunta unuia, divorţul altuia, botezul unora la care am văzut nunta, dar încă nu – divorţul.
În acelaşi context, nu înţeleg, într-o lume plină de accidente – de ce un singur accident contează. De ce doar acela e răsucit pe toate părţile şi mestecat până la epuizare.
Câtă prioritate au ambulanţele aflate în misiune?
Doar întreb. Adică… normal, ştiu că au prioritate dar, care ar fi limitele?
Are voie o ambulanţă să intre pe un drum cu sens unic, ea venind invers, pe interzis? Astăzi, coboram o pantă abruptă (noi îi spunem tobogan) paralelă cu strada Săulescu. Pe străduţa aceea încape o maşină şi jumătate, iar troturarele sunt destul de înalte.
Ambulante in misiune
Pe acelasi drum cu soferi uituci intr-ale semnalizarii am intalnit si multe ambulante.
Una era oprita la un chiosc de ciuperci. Alta – unde se vindeau cirese. O ambulanta statea la umbra, iar „pasagerii” isi stingeau setea de la o cismea. Am intalnit aceeasi masina dupa ce m-a depasit. Asistenta cumparase un maturoi de pe partea cealalta a strazii si acum venea in fuga, neregulamentar (logic!), incercand totusi sa nu aiba nevoie de salvare in trecerea ei peste cele patru benzi.
Lacrimi de super glue…
Vineri am avut zi libera. Ca niciodata! Si ce-as fi putut eu face cu atata timp? Ar fi fost plictisitor sa am o zi normala.
Asa ca am coborat pana la tonete, am luat un super glue si m-am intors acasa. Pana aici nimic anormal. Pentru a putea fi folosit insa, acel tub minune a trebuit intepat. M-am aplecat asupra lui… concentrare maxima si… hop!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase