Cine de cine și despre cine râde
Când ți se pare că vezi un om la pământ și râzi de el, să știi că s-ar putea să râzi de tine. De nemernicia ta și de micimea ta sufletească.
S-ar putea doar să ți se pară urâtă poziția la pământ, dar de acolo să se vadă mai clar lucrurile, decât din cerul tău.
Din înțelepciunea mării: răul să îl scrii pe apă
Priveam valurile cum se sparg la mal și nu mă mai săturam. Dantelăria din spumă ștergea urme de pași, iar nisipul redevenea neted și proaspăt, sclipind în soare. Nu reușeam să-mi desprind privirea de la imaginile astea care mi se derulau înainte, ca într-un dans. Răul să îl scrii pe apă – am simțit că-mi șoptesc marea și un sfânt! Și m-am înseninat.
De bine nu dă bine…
Astăzi nu vreau să vorbesc despre cât de răi sunt jurnaliştii. Astăzi vreau să vorbesc despre momentele în care şi ei pot fi altfel. În care scriu de bine. Frumos, cu mândrie, cu bucurie. Despre momentele în care scot în faţă oameni deosebiţi, pe care îi prezintă publicului. Oferă exemple, modele… Oferă lecţii de viaţă. Ori, poate că vorbesc despre oameni care au nevoie de ajutor. Care merită o mână întinsă, într-o situaţie excepţională.
Chiar şi aşa, mereu se va găsi cineva care să intervină. Motivele sunt variate:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
