Am scris suficient, de-a lungul celor două ediţii de Românii au talent. Şi consideram că nu mai este nevoie. Astăzi, la atâtea zile după marea finală, scriu din nou. Ce mă (mai) determină să bat în tastatură? Nebunia unora, care se isterizează doar de dragul de a fi Gică contra.

Cred că în finală au ajuns, în proporţie de 80 la sută, oameni care meritau. Cred că primii trei erau hărăziţi să fie pe podium. Cred că talentul lor nu are legătură cu ceea ce fac ei în timpul liber și, dacă ar fi să judecăm după orice, la fiecare dintre noi s-ar găsi o bârnă în ochi.