14 globuri cu suflet și cinci steluțe*
Iată că, pentru al patrulea an consecutiv, anunț astăzi: dăm start campaniei Globuri cu suflet! Un proiect mai vechi al Laviniei Biberi, continuat la București, a rămas viu și la Iași, sub umbrela aceea pe care, atât de simplu am numit-o, OAMENI – în fiecare zi!
*UPDATE: În această postare vă prezint 14 băieți. Între timp, numărul beneficiarilor a crescut cu încă cinci fetițe, despre care puteți citi aici!
Maria și alegerile prezidențiale
Dimineață, devreme:
– Maria, vom merge la vot. Până acum, președinte era Traian Băsescu. Astăzi, vom alege pe altcineva.
– Mami, eu am să votez cu…
Dăruiește-ți sănătate și oferă speranță!
O doamnă avea dureri mari de cap și medicamentele păreau să nu-și mai facă efectul. O prietenă scăpase cu totul de sub control celulita și nu mai suporta să se privească în oglindă. Unui amic îi era frică să se mai trezească dimineața, dacă în timpul nopții se bucura de un pahar în plus. Iar durerile de spate puseseră stăpânire pe un alt amic – într-un asemenea hal, încât nu se mai putea ridica din scaun.
Poveștile lor de groază le-am tot auzit, de-a lungul timpului. M-am liniștit, apoi, când am aflat că astăzi se simt mai bine. Uimirea a fost totală când am descoperit că, la binele lor a contribuit și un element comun.
Viața-i (și va fi) frumoasă, băieți!
E final de proiect, final de carte, final al unei etape din viața tatălui meu și din viața acestui blog. Vă mulțumesc că ne-ați fost alături, că ați citit, că m-ați tras de urechi atunci când următorul capitol nu era încă postat – dar, voi doreați să citiți! 🙂
XXII. Florile recunoștinței
În clasă ocupăm aceleași locuri în care soarta ne-a reunit acum trei ani. Un singur loc a rămas liber, acela care ne reamintește drama prietenului nostru. A sosit clipa în care ne vom lua rămas bun de la draga noastră dirigintă. Îmi revine în minte, de parcă a fost ieri, prima întâlnire cu ea. A fost rază de speranță în ceasul sumbrei dezamăgiri. Am trăit din plin experiența de ucenic la școala vieții. Zestrea acumulată va trebui valorificată în viață, pentru a avea o existență limpede, cumpănită și curată.
XXI. Noapte de neuitat
Timpul curge nemilos de repede și noi petrecem ultimele zile în mediul agreabil și familial din școala de ucenici. Să ai inimă de piatră, ca să nu te înfiori la gândul despărțirii. Fără voie, melancolia năvălește asupra-mi rece, apăsătoare și o stare confuză, deprimantă e gata să mă copleșească. După absolvire, intri în angrenajul social care-ți toacă mărunțel, zi de zi, existența. Stresante vor fi complicatele probleme cu angajarea, cu locuința și mâncarea, chivernisirea banilor puțini, continuarea studiilor… Mă scutur ca prins de friguri și vreau să scap de aceste gânduri.
XX. Riscurile meseriei
Tainele oricărei meserii nu se pătrund ușor. Ai nevoie de cunoștințe teoretice și practice, de îndemânare, dar mai ales de pasiune pentru ceea ce faci. Eu., poate că am primele calități, dar pasiunea pentru meserie nu o am. Asta o simt în interiorul meu.
Pentru că nu m-am deconspirat niciodată, mă simt liniștit. Ceilalți nu cred să bănuiască nimic. În anul trei am fost repartizați pe lângă muncitori și lucrăm cot la cot cu ei. Realizăm, sub supravegherea lor, cele mai complicate lucrări.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
