Cadouri pentru globuri și steluțe cu suflet – final de campanie
Noi și veșnice mulțumiri se cuvin astăzi, la final de campanie. Nici nu știu cum și când s-a încheiat ediția 2014 a Globurilor cu suflet de la Iași! Cu emoții, cu bucurie, cu pachete și pachețele, cumpărături și calcule, cu zâmbet și lacrimi, cu aplauze și, apoi, cu un somn prelung – din care nu mai reușeam să mă trezesc! Oricât de mult mi-aș fi dorit să scriu vineri seara – ca să fie totul proaspăt în suflet – nopțile nedormite din urmă, stresul și grijile mi-au pus plumb pe ochi și mi-au impus un week-end în pat și în familie.
Îmi cer scuze, așadar, pentru întârziere și, fără să mai lungesc vorba, voi face un rezumat a ceea ce s-a strâns/ cumpărat în campanie, dar vă voi povesti și cum au ajuns darurile la copii.
Maria-n armată
Azi am ajuns și noi la Expoziția de Tehnică militară, pe Ștefan cel Mare. Evenimentul a fost primit cu bucurie de copii, dar și de noi, cei mai mari. Logic, Maria-Paula nu avea cum să fie mai puțin fericită și s-a integrat, cum nu se poate mai bine, în peisaj.
Nu mă crezi? Uite aici! 🙂
Scrisoare de la Sfântul Andrei
L-am tot văzut ieri, prin casă. Se foia, se frăsuia. Avea o idee de articol, dar nu știa dacă să meargă mai departe, cu scrisul. Într-un final, aseară am citit un material bun. Îndrăzneț, dar frumos! O scrisoare a Sfântului Andrei către poporul nostru.
Ferratum la nevoie se cunoaște!
Facem parte dintre acei iubiți ai sorții, care nici nu trebuie să aibă vreo problemă, ca oamenii dragi din jur să le sară în ajutor. E clar că ne simțim bine, ocrotiți și mai mult decât măguliți! Dar, nici nu putem să nu simțim o oarecare jenă, atunci când sprijinul pe care ar urma să îl primim e chiar mai mult decât am avea nevoie. La o primă vedere, pare strigător la cer să refuzăm bani care-și doresc să fie ai noștri :). Însă, înțelept este să nu abuzăm și să nu ne batem joc de munca altora.
Monstruozități fericite :)
Lucrăm, încă mult, în familie și încercăm, cot la cot, să fim creativi. Totuși, am început să realizez că sunt momente în care trebuie să dispar și să-mi las fata să fie, pur și simplu, pe picioarele ei! Ați crede că-i ușor. Adică… gata, mi-am luat de-o grijă! Pun copchilu’ la birou și mie nu-mi mai pasă. Ei, nu-mi pasă? Cum să nu-ți pese, când vezi că, în loc de albastru, cerul e verde, că un om e mai mare decât un copac sau că nu știu ce chestie fantastică n-a fost lipită fix acolo unde trebuia?!
Îți vine să urli, să iei și să faci tu – ori măcar să repari! – îți vine să scoți fum pe urechi și să întrebi: Ce-i porcăria asta? Îți vine să întrerupi jocul, să te pui pe explicat și bătut la cap. Totuși…
Când întoarce fericită fățuca spre tine și te întreabă14 globuri cu suflet și cinci steluțe
V-am anunțat deja că a început o nouă ediție a globurilor cu suflet din Iași. Iar acum vă anunț că numărul beneficiarilor a crescut!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
