Drumul spre comoară – două copilării și-o singură hartă
Spre sfârșitul anului școlar trecut, doamna învățătoare a Mariei m-a întrebat dacă aș putea scrie câteva rânduri pentru revista școlii. Am simțit că mi se taie respirația! Eu, care scrisesem la aceeași revistă în perioada în care eram elevă – tocmai primisem propunerea de a face un text în calitate de… fostă elevă. Și de mamă a unei actuale eleve! 🙂 O, Doamne! Cum să refuz? O, Doamne! Dar cum o să scriu? Ce o să scriu? Habar n-aveam! Tot ceea ce mi-a fost clar de la început era faptul că trebuie să scriu pentru copii – nu pentru oamenii mari. Și-am scris. Apoi am uitat…
Ieri am strâns revista la piept și m-am bucurat! Mușatinii! Un nou număr al revistei Școlii Gimnaziale „Alexandru cel Bun” în care mi-am zărit numele! Cine ar mai fi crezut?… 🙂
FILIT îți face program între 4 și 8 octombrie
Tot vorbeam noi că se-apropie! Acum ne suflă-n ceafă!
#canyoufilit!? 🙂 Începe FILIT!
De miercuri, 4 octombrie, la Iași se dă starul unui maraton cultural de excepție! Profesioniști din domeniul cărții, din ţară şi din străinătate, vin la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere!
Poveste de noapte cu luna și iubiri încâlcite
Luna-i plină. Tura aceasta am vânat-o seară de seară, de când era îngustă cât un fir de iarbă. I-a plăcut să se lase urmărită, căci mi-a bătut în fereastră în fiecare noapte și m-a lăsat să-mi înec gândurile în strălucirea ei.
Pierdută eram și de data asta în ochii săi. Te-ai născut noaptea!, mi-a spus. De asta mă iubești atât de mult! Și deodată, fără ca nimic să mă avertizeze, am simțit că-mi fuge patul de sub mine… Sau că-mi fuge luna din priviri!
Oana Moraru vine la Iași, în cadrul Maratonului de Sănătate Secom
O urmăresc pe Oana Moraru de ceva timp, cu interes și cu destul de mult dat din cap, a aprobare. Ba mi-am și lipit acum un an, pe dulap, niște gânduri/ sfaturi de la ea. Era înainte de a începe Maria clasa pregătitoare… și mi-am zis că e bine să le am la vedere și să nu le uit când mă voi prinde în vâltoarea școlii și-a nebuniilor, a pretențiilor exagerate de la copii și a spaimelor.
O urmăresc pe Oana Moraru și-am vrut să și particip la o conferință pe care a susținut-o la începutul anului în Iași – dar pentru că a fost destul de scump biletul, am rămas doar cu dorința. Iată, însă, că Oana Moraru revine la Iași, în cadrul unui eveniment la care participarea este gratuită, grație companiei românești Secom – lider de autoritate în soluții de medicină integrativă pentru un stil de viață sănătos.
Maratonul de Sănătate Secom, așa se numește întâlnirea-dialog care va avea loc sâmbătă, 7 octombrie, începând cu ora 11.00, la Palas Mall – în Sala Mozart de la Congress Hall.
Ce-s fericirile închipuite?
În ultima perioadă, vorbesc tot mai des despre oamenii ce afișează pe Facebook o fericire peste limite. Nu-i bai – fiecăruia îi este permis să se prezinte așa cum își dorește. Și, totuși, se nasc de la fericirile închipuite cel puțin două probleme.
Oamenii care se machiază cu fericire ajung seara să se demachieze. Oricât ai vrea să te afișezi altfel în fața lumii, când rămâi tu cu tine cad toate măștile. Mi se pare greu să joci la dublu. Să fii cineva în lume și să nu te iubești – căci tu nu ești așa… Să fii tu însuți în intimitatea ta și să nu te suporți – căci nu-ți oferi timp să te cunoști, să te tratezi, să te bandajezi, să te vindeci, să te placi, să te accepți, să te simți bine în pielea ta. Stresat de ce-o spune lumea, ajungi în stadiul în care nu mai ai ce spune despre tine…
La ce-ți folosește o fericire închipuită, atunci când ai uitat ce gust are fericirea?… La ce-ți folosește o fericire închipuită, de vreme ce nu ți-o închipui pentru a o chema în viața ta, ci doar pentru a o folosi de… decor?
O viață mai presus de rețelele de socializare
La celălalt capăt sunt oamenii care observă fericirile închipuite și tânjesc după ele. Sunt oamenii care nu înțeleg să facă distincția între o viață completă și trăită cu bune și rele, și-o viață prezentată la paravan – din care ne permitem să promovăm doar zâmbilici și pufoșenii.
Un cuvânt bun de la un om al străzii
L-am văzut și lucid, și amețit, și dormind, și treaz, și curat, și mai pătat. L-am observat de fiecare dată și l-am caracterizat… cuminte. Stă în dreptul unui automat de plată a parcării și vede mult mărunțiș, vede și portofele pline… Observă el, mai mult decât este observat. Nu cere, nu abordează pe nimeni, dar se lasă abordat. Și ajută, atunci când cineva care nu se pricepe îl roagă să-i explice modul în care funcționează aparatul.
De câteva zile, conduc cu el în minte. A fost prima dată când m-am oprit să-i dau ceva. M-a văzut că rămân în dreptul lui, că umblu în geantă… și abia atunci a început să vorbească:
Cartea FILIT – vânată și fericită! :)
Vânător iscusit, Alice din Țara Bucatelor a ajuns în… Țara Minunilor :), acolo unde am ascuns eu cartea FILIT.
Alice Ciobanu a fost interesată și atentă de la început, activă și dornică să pună mâna pe pradă. Ieri era nemulțumită de primul indiciu – că doar sunt atât de multe locuri pentru copii în Iași, de unde să-ți dai seama pe unde e cazată bucuria?! 🙂 Însă indiciul de astăzi, în care am zis că locul e de poveste și-am accentuat că-i minunat… a făcut-o să exclame:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase