Șapte feluri de amintiri pe care mi le oferă Facebook
Am învățat să cotrobăi în fiecare zi prin sacul amintirilor pe care Facebook mi le pune la dispoziție. Să aflu ce spuneam într-o zi precum cea de azi – acum un an, doi, trei… șapte, de când am contul.
Și-am realizat că se poate face o împărțire… pe categorii de amintiri. Pentru mine-s șapte. Pentru alții pot fi mai multe sau mai puține…
- Am amintirile pe care le păstrez vii în suflet – peste care, deși au trecut ani întregi, aș putea băga mâna în foc că s-au petrecut ieri.
- Sunt și amintirile uitate într-un colț de suflet – care nu par că a fi create abia acum un an, doi, șase, ci par a fi de-o veșnicie sau dintr-o altă viață
Fuga de nefericire ne smulge din brațele fericirii
Fericirea nu-i chiar așa cum ne-o închipuim noi. Fericirea nu-i doar lapte și miere. Fericirea nu-i neapărat lipsă de nefericire. Din contra. Fericirea poate fi și consecință a nefericirilor. A durerii. A suferinței. A dezamăgirilor.
Cam de aceea, probabil, mulți ne declarăm nemulțumiți, dezarmați, deznădăjduiți. Vrem fericirea ca pe un merit deplin – fără să trudim pentru ea. Mulți fugim de posibila nefericire și ratăm, astfel,
Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn
Iuliana Șoșu, iscusitul meșter de perne, a lansat prima sa carte: Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn. O poveste mi-nu-na-tă și mi-nu-nat ilustrată de către Bianca Ionescu! O poveste ce-și are și varianta în limba engleză, de a cărei traducere s-a ocupat o altă prietenă fantastică, Oana Jalbă.
Cartea ce a văzut acum tiparul a fost prezentată de Iuliana, mai demult, în format audio. Și mi-a plăcut din prima secundă! Atât de frumos o spune autoarea – așa, ca o mamă faină ce este! – încât, atunci când mi-a zis prima dată că vrea s-o lecturez și eu în publicul online… nici n-am băgat-o în seamă! 🙂
Acum a redeschis subiectul: Rămâne stabilit – o citești și tu în #studiouldinmatiz, ok?
I-am aruncat o privire luuungă și apoi o întrebare directă: Auzi, dar tu chiar vorbești serios?! Și a spus că da! E o uimire, o bucurie și o onoare! Și-o mică teamă la mijloc! Căci e responsabilitatea de a lucra mână-n mână cu Iuliana, cu Moș Ene și cu Domnul Somn… ca să aducem vise frumoase copiilor!
În speranța că măcar n-o s-aduc vreun coșmar… am răspuns provocării și am citit Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn în felul meu! 🙂 Vă previn! E o poveste frumoasă și foarte simpatică, în egală măsură captivantă și liniștitoare, plină de umor și de culoare. Cu niște personaje pe care n-ai cum să nu le îndrăgești – mai ales atunci când pui capul pe pernă! Hai să vedem ce-a ieșit! 🙂
Somn ușor! 🙂
Impact FM te provoacă să… FII ȘI TU MOȘ CRĂCIUN!
Moș Crăciun e darnic și bun și… lucrează prin intermediul oamenilor cu suflet mare! Moș Crăciun știe că unii copii au nevoie de un laptop sau de o tabletă – iar părinții, oricâte sacrificii ar face, nu își permit să cumpere.
Cu ajutorul Impact FM și Express Credit Amanet, zece copii din Iași (și chiar din toată Moldova, dacă au cum să ajungă în Iași, după premiu) ar putea primi de la Moș Crăciun cinci laptop-uri și cinci tablete
Astăzi mi s-a reamintit: lumea-i bună!
Un mecanic auto a plecat de la muncă și, când a ajuns acasă, a realizat ca n-are cu ce să descuie ușa.
De fapt, mecanicul auto și prietenul lui trebuiau să se întoarcă înapoi la service nu neapărat după chei… ci pentru a mă întâlni pe mine – cu mașina „moartă”-n mijlocul drumului.
Astăzi, doi necunoscuți au împins mașina pe-o margine, au repornit-o, au așteptat
Nimeni nu face rău de bine. Dacă am înțelege…
Cred că nimeni nu face rău de bine. Și, totuși, azi am auzit: Cine m-a rănit ar trebui să înțeleagă durerea mea și chiar s-o simtă, apoi, pe propria piele! Așa mi-a spus cineva, în timp ce eu îndemnam: Nu deveni cine te-a rănit!
Nu se dorea, teoretic, răzbunare, dar nici nu se putea trăi cu gândul că unul s-ar putea bucura după ce l-a făcut pe altul să plângă cu lacrimi amare. Scuza era… eu nu devin ca omul care mi-a făcut rău. Eu voi continua să fiu bun. Dar omul acela trebuie să plătească într-un fel sau altul, altfel nu-i dreptate în univers! Serios? Gândirea aceasta chiar te încurajează să te crezi (mai) bun?!
Centenarul Marii Uniri – un prilej de a ne (re)împrieteni cu istoria. Pe Șapte pietre
Mulți dintre noi suntem nemulțumiți de prezent și privim cu groază spre viitor. Avem așteptări mari și decepții pe măsură, vrem mereu ca alții să facă și să dreagă și, logic, ne posomorâm când vedem cum fac – doar pentru ei. Căci, din păcate, nici de votat nu știm să votăm cum trebuie, nici de ales nu reușim să ne alegem conducători demni de-a ne purta spre o oarecare evoluție și de a rămâne în manualele de istorie…
Istorie… Deși sunt fata profului de istorie, recunosc că obiectul în care a pus suflet tatăl meu nu a însemnat niciodată marea pasiune a mea. Și-acum, poate nedrept, voi generaliza – și voi spune că am impresia ca istoria, cel puțin istoria neamului, nu prea ne-a fost pasiune multora dintre noi. Nepăsarea mea de dinainte s-a transformat, de ceva vreme, într-o frământare. Căci am realizat pe ce temelie putredă ne facem viața. Cum vrem să evoluăm, dacă nu ne cunoaștem trecutul? Cum vrem să facem chestii mărețe sau, din contra, cum vrem să nu repetăm anumite greșeli – dacă nu știm ce s-a făcut deja înaintea noastră?
A trecut 1 Decembrie, au trecut paradele și cârnații cu fasole, a trecut momentul de horă și de veselie. Am pășit, de acum, spre 2018. Și până la 1 Decembrie ce vine sărbătorim, chipurile, Centenarul Marii Uniri. 1918 a însemnat un an important pentru țara noastră. Dar câți știm să povestim cinci minute despre anul acesta?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
