Pelerin pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul
V-am prezentat deja filmul despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv și v-am anunțat că… avem un bunic sfânt!
Azi vă fac cunoștință cu un alt drag al sufletului, cu Sfântul Gheorghe Pelerinul. Și cu filmul său. Vă invit să fim, împreună, pelerini pe urmele Pelerinului!
Sfântul Gheorghe Pelerinul/ Pictură: Viorica Rusul Cele două filme au în comun pe cei doi minunați sfinți – pentru care s-a făcut proclamarea canonizării în anul 2018, la Iași, pe 25 martie.
Cele două filme au în comun și oamenii care au muncit la ele – echipa Doxologia!
Ca manieră de prezentare, însă,
Scrisori de dragoste închise-n noapte
Am citit scrisori de dragoste. Declarații, planuri, iubiri și veșnicii. Toate-s azi expirate – deșertăciuni, adevăruri de moment, uitări…
Înghit în sec și privesc totul de la distanță. E ciudat. Nu jelesc, nici nu mă revolt. Ceva din mine-i rupt. Sau mort. Așa se întâmplă când nu mai simți nimic?
Prima postare la… 35 de ani :)
Ieri a însemnat… ziua mea. După cei peste 2.000 de kilometri încheiați duminică seara, încă 400 pentru marți și miercuri au fost floare la ureche! 🙂 Dar au fost importanți foarte, căci au reprezentat
Scurt gând – cu gândul la prietenii mei
S-au spus și s-au scris multe despre prietenie. Însă, mai presus de toate definițiile și de toate metaforele, prietenia este o stare care se trăiește.
În tristețe, dar și în bucurie, în stat nas în nas toată ziua, dar și în pauze lungi de comunicare.
A treia lună de RESET – cum am supraviețuit. Bonus… despre revenirea la „viața normală”
Scriu astăzi, la trei săptămâni după ce mănânc… ca un om :). Și mă pregătesc să vă spun cum a fost în luna a treia de RESET by Limitless, dar și cum e în viața așa-zis… normală. Pe de o parte, îmi pare rău că n-am scris la timp, adică exact atunci când s-au împlinit cele trei luni de program. Pe de altă parte, eu zic e bine că am stat un pic mai mult să analizez, să observ, să-mi recunosc anumite limite, să conștientizez cât de slabă sunt – mai mult în ambiție, decât la trup –, cât de ușor pot să mă las pradă micilor și păguboaselor plăceri.
Așadar, să începem povestea.
Dacă și cu parcă în așteptarea unui prim pas bun
Dacă ne-am canaliza glumele proaste și ura spre un bine… dacă în locul fiecărui gest care nu ne face cinste am oferi un leu unui om aflat în nevoie… dacă în locul unei încleștări din dinți sau din pumni am alege un gând de drag… am fi în stare să cucerim lumea!
Preferăm, însă, o zbatere surdă și oarbă – deloc mută! – în mocirlă.
De la amăgire la dezamăgire, cu un pas mai aproape de fericire
Ce-i dezamăgirea, dacă nu un antidot la… amăgire?!
Dezamăgirea e precum rana aceea de cuțit pe care o faci, atunci când vrei să scoți veninul. Problema e că acum nu știai că te-a mușcat șarpele. Ești luat prin surprindere… și doare. Tare!
Mai ales că pare că-i vorba doar despre rană și atât. Dar era și amăgirea pe acolo. Demult. Numai că ea se afla în întuneric și în minciună.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
