#numaratoareainversa – ultimele 31 de zile din an
31 de zile din luna decembrie au însemnat… #numaratoareainversa. O numărătoare inversă a timpului, până la întâlnirea cu 2023.
31 de zile din luna decembrie m-am văzut, zi de zi, live pe Facebook, cu oamenii dragi din online. A fost o provocare să mă țin de plan. A fost o bucurie să observ că nu vorbesc singură și că există interacțiune.
Ideea nebunească de a tot găsi alte și alte subiecte de discuție m-a făcut să fiu mai atentă în jur, să conștientizez felul în care se scurge timpul. Și, pe cât se poate, să-l trăiesc.
Mi-am asumat, de asemenea, vorbitul liber. Uneori prea lent, alteori prea accelerat, de multe ori cu bâlbe, cu zgomot de fond, cu imagini neclare. Autentic.
Am avut momente de râs, de plâns, de amintiri, de întrebări, de intervenții mai scurte sau mai lungi, de subiecte lumești și de subiecte de suflet. A fost, cred, pe cât de repetitiv – pe unele idei fixe ale mele – pe atât de variat.
Pe mine m-au bucurat cele 31 de zile petrecute live alături de voi, așa că m-am gândit să le adun într-o postare. Să avem #numaratoareainversa la un loc, să ne rămână (în) amintire.
Fluturi tropicali – și-un fluture în palma mea
Regula în cadrul Expoziției de fluturi tropicali vii era… să nu pui mâna pe fluturi. Dar… dacă un fluture te ia el de mână? Dacă își găsește el un loc bun și liber în palma ta? Ce faci? Îl alungi? Nicidecum. Îl privești fascinată și știi sigur că nimeni n-a încălcat nicio regulă. E doar un moment de bucurie, un pansament, o pată de culoare.
Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?
Oameni mulți la Sfânta Parascheva. Oameni liniștiți. Bine îmbrăcați, bine educați, cu emoții. Sunt pe cale, aproape de a-și întâlni Ocrotitoarea. Îi intervievez și mă bucur de ei. Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?, aud strigându-se în urma mea. Este o voce puternică, sigură, singură, asumată. Mă întorc și o văd pe Daniela. Un om. Un om pe lângă care – știe și ea – adesea trecem fără să-l vedem. Un om… bun de ocolit. Sau de privit cu milă. Sau cu superioritate. Sau cu teamă.
Un om ajuns, de acum, în apropierea raclei Sfintei Parascheva. Un om altfel. Și, totuși, un om al Cuvioasei, printre atâția alți oameni.
Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?… M-au marcat cuvintele ei. M-am întors să-i vorbesc. Cum să nu fie om? Cum să trec peste nevoia ei de a comunica?
De ce mi-e drag Sfântul Apostol Toma
Sfântul Apostol Toma a greșit. A fost îndoielnic și… necredincios. Dar asta nu i-a anulat multa iubire de dinainte – nici inima lui bună, care a avut tăria și smerenia de a-și recunoaște, mai apoi, greșeala. De a se pocăi. Căința dizolvă toate păcatele!
Dovadă a iubirii lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma are consacrate două zile în calendar – prima duminică de după Învierea Domnului și ziua de 6 octombrie.
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” – ce rugăciune, ce recunoaștere, ce durere și ce bucurie există în cuvintele astea! Nici n-a mai fost nevoie să pună degetul în rănile lui Hristos…
Mi-e drag Sfântul Apostol Toma. Prin exemplul lui, parcă s-a „sacrificat”, ca să ne ajute pe noi să înțelegem mai bine, să simțim mai bine, să fim fericiți. După cum i-a spus Mântuitorul: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”.
Despre iubire – simplu și curat
Ca să-ți amintești să iubești nu e nevoie să te întorci în trecut. E suficient să te conectezi la prezent și să te bucuri. De prezent și de iubire.
Iubirile nu seamănă, nu se compară, nu se cumpără. Se oferă. Și se împlinesc dacă le e locul, timpul, cazul.
După iubire nu se aleargă. Nici nu se fuge de ea. Nu se fac planuri de… împiedicat – dar, oricum, te împiedici dacă e locul, timpul, cazul!
Un salariu și-un copil – părerea lumii și realitatea noastră
– Am un salariu deloc mare, dar am un loc de muncă unde sunt fericită, care mă împlinește!, spun eu.
– Și copilul dv. ce părere are?!, am fost întrebată cu o greață maximă.
– Cum adică?, am întrebat, la rându-mi, extrem de mirată.
– Adică are nevoi copilul pentru creșterea și dezvoltarea lui! Banii sunt FOARTE importanți!
CEWE Fotocarte – amintiri din neamul lu’ Epure
A început luna august, o lună a familiei Epure! 🙂 O lună alături de CEWE Fotocarte!
Ziua lui tata, ziua mamei, ziua lor de căsnicie – oho!, minunate motive de bucurat și de dat slavă lui Dumnezeu că avem încă părinți, că avem familie completă, că avem sprijin și iubire mare!
Anul acesta le-am oferit unul dintre daruri ceva mai devreme. Apoi am lăsat bucuria să se așeze și am decis ca, de scris, să scriu abia acum.
Fotografii le-am mai scos pe hârtie, albume foto am tot umplut de-a lungul timpului, poze pe telefon sunt grămezi. Și, totuși, de data aceasta am vrut altceva. O selecție de momente de suflet și de împreună, de familie, de timp de calitate – toate adunate într-o… carte! O carte?! Exact!
O fotocarte CEWE care ne va ține amintirile vii!
Am unit cele 26 de pagini cum m-am priceput eu mai bine, într-o poveste formată din imagini, dar și din cuvinte. Pentru că asta e fain la CEWE FOTOCARTE, poți alege singur formatul potrivit – de la mini până la XXL – poți să te ghidezi după șabloane dar, în egală măsură, ai liber în paginile cărții la inspirație și la personalizat! Poți scrie texte scurte și la obiect sau lungi, cât o pagină de jurnal, poți pune o singură imagine pe pagină sau două, trei, nouă… câte vrei, alb-negru, color, cu filtre, cu tot felul de detalii!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
