• Evenimentul

    Copiii ucigaşi

    Cazurile înspăimântătoare ce au în prim-plan copii şi adolescenţi au început să fie la ordinea zilei. De la o simplă ceartă la o bătaie în toată regula drumul e foarte scurt. La fel de scurt e şi drumul de la o supărare minoră la sinucidere, de la o discuţie în familie la omor. Calculatorul, televizorul, societatea în care trăim şi lipsa acută de comunicare transformă un copil într-un monstru.
    Ameninţările cu moartea, prezenţa sângelui, folosirea armelor şi a unui limbaj de speriat se transpun din jocuri, filme şi ştiri în viaţa reală cu o repeziciune de nedescris. Unde e limita? Putem creşte un copil captiv într-un glob de cristal pentru a-l feri de rău? Ce înseamnă libertatea şi cum trebuie ea înţeleasă pentru a nu ne teme, mai târziu, pentru viaţa noastră?

    Se constată o lipsă de comunicare cumplită în familii. Nu numai copiii cu părinţi plecaţi în străinătate suferă, ci şi ceilalţi. Părinţii muncesc mult şi uită că un copil are nevoie de afectivitate. Are nevoie să i se acorde lui, în mod special, măcar 15-20 minute pe zi. Un timp minim, de care, din păcate, foarte puţini copii beneficiază – Maricica Buzescu, coordonator Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică
  • Pentru suflet

    Ora de poezie

    Intr-o gradina veni in dimineata unei zile o copila oarba si-mi oferi o coroana de flori, pusa pe o frunza de lotus.
    Incercuit-am cu ea gatul meu – si lacrimi pornit-au din ochii-mi sa pice.

  • Pentru minte,  Vorbe de duh

    Mim prin viata

    Ne-am obisnuit sa ne facem ca respiram si sa spunem ca traim.
    De aici, pornesc toate.
    Ne facem ca:
    – zambim,
    – muncim,
    – ne intereseaza
    .

  • Hopa tropa prin oraş

    Hora Unirii in parcare

    Congelul de afara nu a ingetat numai nasuri si maini, regulatoare de gaz si nervii oamenilor cu centrala termica din Alexandru… ci a incremenit si masinile. Mai ales pe cele care care „beau” motorina.

  • Hopa tropa prin oraş,  Secvenţe

    Copilul mosnegel

    Intamplare vazuta, auzita si povestita de tata:Ieri dimineata, un copilas de vreo patru ani, cu bunica lui, pe strada. Copilasul mergea in pasi marunti, cu mainile la spate. Bunica il observa.
    Bunica: De ce mergi cu mainile la spate?
    Copilul: Meditez…
    Bunica: Numai mosnegeii merg asa.
    Copilul: Inseamna ca in dimineata asta sunt mosnegel…

    Prea tari aceste replici, atat de naturale, ale copiilor. Mai demult, povestisem si eu ceva asemanator din viata mea de altadata.