Mesaj de la Mihai Neșu – despre bucuria Nașterii Domnului
Când am avut întâlnirea de la Oradea cu Mihai Neșu pentru a face interviul și clipul de prezentare al Centrului de recuperare pentru copii cu dizabilități neuromotorii „Sfântul Nectarie”, a mai existat un moment special. Deoarece în cadrul Spectacolului de colinde al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei urmau să se strângă bănuți pentru transformarea Centrului de 200 de metri pătrați într-un Complex super necesar de aproape două hectare, am zis că e bine să existe un mesaj de la Mihai Neșu către spectatori. Un mesaj pe care să-l punem în sală, oamenilor, la finalul colindelor – după ce aceștia vor fi înțeles mai bine rolul și rostul inițiativei atât de importante pentru copiii și tinerii cu dizabilități.
Sincer spun – și fără a fi ceva rău în asta – mă așteptam ca Mihai Neșu să mulțumească pentru prezență și să mai adauge câteva cuvinte despre Centrul de recuperare, despre nevoia de ajutor, despre importanța fiecărui bănuț, a fiecărui sms cu textul CRED la 8844.
Un mesaj de la un OM
Dar Mihai a mulțumit pentru prezență… și apoi a început să facă urări! Urări de Crăciun și de Anul Nou, punând accent pe importanța și bucuria Nașterii Domnului!
Uau! Mesajul pe care îl gândisem doar pentru cei din sală devenise, deodată, un mesaj fantastic pentru toți urmăritorii Doxologia și nu numai! Un mesaj de la Mihai Neșu = un mesaj de la un OM adevărat, de la o minune de OM! Un mesaj cu suflet, care a depășit orice graniță a calculelor lumești și bănești atât de importante! Un mesaj de o finețe și de o sensibilitate aparte!
Și tocmai de aceea astăzi, în prima zi de Crăciun, pun mesajul lui și aici, pe blog. Să vă bucurați și voi! Și să nu uitați că puteți face o faptă extraordinară, cu doar 2 euro pe lună! Nu ezitați să spuneți CRED la numărul 8844! Cred că împreună putem da mâna cu Mihai Neșu într-o faptă mai mult decât bună!
Citește și:
* Mihai Neșu – minunile merg mai departe
* Să fim alături de copiii cu dizabilități din România – fiind alături de Mihai Neșu!
UPDATE!
Bună sara, gazdă aleasă! Maria-Paula vă colindă cu bucurie!
Bună sara, gazdă aleasă! O bucurie mi-e copila și-o bucurie mi-e colinda. Din nou – bucurie mi-a fost faptul că Maria-Paula a vrut să vă colinde.
Să fim alături de copiii cu dizabilități din România – fiind alături de Mihai Neșu!
Clipul despre Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilități neuromotorii „Sfântul Nectarie” și despre provocarea lui Mihai Neșu la care cu toții vrem să contribuim a fost prezentat duminică, pe 15 decembrie, la Concertul de colinde al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Cătălin, colegul meu, mi-a zis așa: „Am urmărit clipul de zece ori înainte. Și, totuși, când l-am văzut în sala asta mare, cu atâția oameni la un loc, m-au cuprins niște emoții de parcă eram la prima vizionare!”. Pe mine m-a bucurat mărturisirea lui. Pentru că munca noastră, a celor de la Doxologia, e vie! E plină de emoții, e făcută cu tot sufletul. Doamne ajută să fie de folos!
Nu uita! Un mesaj la 8844 cu textul CRED înseamnă 2 euro în fiecare lună pentru Complexul de recuperare caritabil pentru tinerii și copiii cu dizabilități.
Or fi mulți, or fi puțini banii aceștia? Că de importanți… ei sunt extraordinar de importanți! Să punem mână de la mână pentru a construi o faptă bună!
***
Citește și:
* Mihai Neșu – minunile merg mai departe
* Mesaj de la Mihai Neșu – despre bucuria Nașterii Domnului
UPDATE!
România. Iași. 14 decembrie 1989
La 30 de ani de la căderea comunismului, Cassian Maria Spiridon a vorbit pentru Doxologia despre evenimentele petrecute în preajma zilei de 14 decembrie 1989, despre perioada de anchetă și de arest, despre Iași – în directă legătură cu ceea ce a însemnat Revoluția din Decembrie 1989.
Cassian Maria Spiridon este
Maria-Paula și Anda-Elena: două păpuși din… Odăița fermecată!
Am văzut pe Facebook niște păpuși extraordinare! Personalizate după chipul și asemănarea domnițelor. În alte dăți stau, gândesc, cântăresc – dar acum am știut din prima: vreau și eu așa păpuși!
Nu una, ci două! Nu de oferit în prag de sărbători, ci oferite în zi… fără motiv! Cu toate motivele din lume!
Prin urmare, am luat legătura cu Daniela Fodor, creatoarea minunățiilor promovate în paginile Odăița fermecată și Cecillecreations. I-am spus că îmi doresc o păpușă Maria-Paula și încă una… Anda-Elena! 🙂 Păpuși pe care Daniela le pictează manual, conform trăsăturilor din fotografiile pe care le primește. De asemenea, tot ea îmbracă păpușile în rochițe care seamănă cu cele din garderoba noastră.
Oooo, ce emoții am avut atunci când am primit o poză în care era Maria-Paula gata făcută! 🙂 Ce m-am bucurat de ea! Apoi, când mi-a arătat-o Daniela pe Anda-Elena am zâmbit – și-am certat-o că a greșit un pic, că-s mult mai faină decât în realitate! 😀
În scurt timp, aveam deja pachetul ajuns acasă. Și-un plan! Într-o sâmbătă am creat Ziua Mamă-Fiică sau Ziua Fiică-Mamă sau Ziua Fetelor sau Ziua Noastră – și încă vreo mie de alte denumiri!
Cărămida Sfântului Spiridon
Unii, în frunte cu Arie, negau dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos. Îl considerau creație a lui Dumnezeu, diferit de Tatăl și de Duhul Sfânt. De aceea, în anul 325 a fost organizat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. De acolo a rămas cunoscută… cărămida Sfântului Spiridon.
La Sinod, ierarhii au clarificat învățătura Bisericii. Printre ei s-a remarcat și Sfântul Spiridon. Acesta a demonstrat într-o manieră minunată cum Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întreit în Persoane.
Pentru asta, s-a folosit de o cărămidă. Un singur obiect, deci, alcătuit din trei elemente: pământ, apă și foc. Cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci peste cărămidă. A zis: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Atunci, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa i-a curs printre degete, iar în mâna Sfântului a rămas doar lutul.
În urma acestei minuni, văzând ce poate face cărămida Sfântului Spiridon, filosoful Evloghie, un adept al ereziei lui Arie, a crezut în Dumnezeul cel Adevărat și s-a botezat. „Atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii”, a spus el.
Sfântul Nicolae – același cu Moș Nicolae, dar și cu Moș Crăciun!
De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.
Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂
Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.
A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur. Un minunat! În timpul vieții și mai presus de viață. Căci a plecat în veșnicie și în brațele lui Dumnezeu, dar continuă să ne aibă în pază și să se roage Creatorului pentru noi!
Un bătrân cu pelerină roșie și cu barbă albă
De aceea, a fost reținut de toate popoarele. Mikulás i se spunea în Ungaria, Mikuláš – în Republica Cehă și Slovacia, Mikołaj – în Polonia.
În țările nordice era cunoscut sub numele de SinterKlaas și prezentat ca fiind un bătrân cu pelerină roșie şi cu barbă. De unde „pelerina”? De la ceea ce a văzut și a putut înțelege creștinătatea protestantă prin veșmântul său arhieresc. Călare pe un cal alb, se știa despre SinterKlaas că face minuni și aduce daruri.
Din păcate, în timpul reformei protestante, în partea nordică a Europei s-a renunțat la cultul sfinților și la prețuirea față de Maica Domnului. În acest context, și Sfântul Nicolae a fost scos din Biserică. Însă, din fericire, el n-a putut fi scos din conștiința de veacuri a credincioșilor. În Danemarca și în Olanda, lui SinterKlaas i s-a păstrat latura binefăcătoare și a putut, astfel, să împodobească sărbătoarea Nașterii Domnului.
Câțiva ani mai târziu, America făcea cu ochiul prin creșteri economice și prin promisiunea unei Lumi Noi… Imigranții l-au luat cu ei pe SinterKlaas, dar i-au pierdut și minimul de sacru pe care îl avea în Europa. În 1823, într-un ziar din New York, Moș Nicolae devenea din ce în ce mai… Santa Klaus, „un moș vesel, dolofan și jovial, cu obrajii veșnic roșii”, iar în 1860, în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly, a apărut imaginea lui – în costum roșu, cu nasturi negri și cu o curea din piele.
Ho, ho, ho, dragii moșului! Au mai trecut niște ani până la rezultatul de azi. Moș Crăciun a fost „definitivat” în 1931, ca rezultat al unei campanii publicitare pentru Coca-Cola.
Și-o să închei postarea preluând concluzia din textul de pe Doxologia:
„Vorbim, astfel, despre o istorie, un drum, o devenire. De la Sfântul Nicolae, dăruitorul episcop din Asia, la Moșul pe care cu toții îl așteptăm. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni. Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă.
Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva. În ceva care aduce bucurie prin daruri. Astfel, Sfântul Nicolae, din mila lui Dumnezeu, este cinstit în întreaga lume: în Ortodoxie, prin Sfintele sale moaște și icoane, iar în lumea cea mare – prin Moșul Crăciun cel darnic și bun!”
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
