Jucăriile magnetice – constructori de vise și de copilărie
Îmi amintesc de magneții mici și negricioși, fără o formă neapărat definită și mă apucă nostalgia! Pe vremea mea… jucăriile magnetice erau bucățelele acelea minunate aveau puterea de a mă ține zeci de minute în mrejele lor! Le analizam cum se atrag și cum se resping, cum se urmăresc cu patimă când o foaie stă între ele. Cum se lipesc de clanța ușii, cum au puterea de a strânge de pe un birou toate boldurile și agrafele. Țineam magneții într-un loc doar al lor și Doamne ferește dacă rătăceam unul – nu aveam liniște până când nu-l găseam.
Când am mai crescut, bucuria magneților a început să dea culoare frigiderului. Ca-n orice casă, de altfel! Și-așa ne-am pornit a vorbi generic despre magneți fără să-i mai vedem. Admirând și alegând doar în funcție de micul ornament lipit deasupra lor.
***
Dar magnetul și-a recăpătat valoarea în viața mea de mamă și în viața copiilor noștri. Căci în fiecare casă, la loc de cinste, găsești astăzi… jucării magnetice! De la cele mai mici vârste, copiii ajung să analizeze și să înțeleagă cum și de ce se prind anumite figurine pe tabla magnetică. De ce rămân lipite acolo. Cum se pot desprinde. Și câte și mai câte!
Magnetul nu e o jucărie – cu atât mai mult nu e o simplă jucărie – ci e o întreagă lume de studiu, de creație, de culoare și de bucurie!
Acasă la Paula Seling – dialog online în vreme de coronavirus
M-a văzut agitată, în încercarea de a găsi un decor neutru – fără „riscul” de a-mi ieși din cap vreun pluș, vreo aripă de avion, vreo pernă cu mutră amuzantă. M-a văzut întristată de ideea unui interviu… „rece” cu Paula Seling.
Recunosc. Am avut emoții mai mari decât la interviurile face tot face. Totul va fi bine, va ieși perfect!, m-a încurajat. Și se lăuda la cei din casă că mă voi întâlni cu o vedetă. Și eu sunt Paula, Maria-Paula! Dar ea e Paula SELING! Și e atââât de drăguuuțăăă!
Cu 5 minute înainte de a intra la interviu, mi-a adus un mesaj.
Să-i transmiți de la mine, bine?! Și când am întâlnit-o pe Paula Seling, i-am transmis.
Apoi am început interviul cel oficial. În realitate, o simplă discuție între două fete
Un ciorap de damă și-un pletos simpatic – joacă creativă alături de teacher Oana
În toate neminunățiile lui, domnul Facebook e minunat atunci când ne mai amintește ce-am mai făcut acum un an, doi, zece. Astăzi a scos la suprafață o amintire din 2014, când anii Mariei erau… aproape 4! 🙂 Pe vremea aceea o duceam la atelierele de joacă creativă organizate de teacher Oana Jalbă. Și, ca azi, în 2014, se pregătea o petrecere cu semințe și cu mutrițe vesele!
Copiii, alături de părinții lor jucăuși, au creat fiecare omuleți dintr-o bucată de ciorap umplută cu semințe și, apoi, cu pământ. S-au adăugat ochi, nas, gură. Și cam acesta e rezultatul ce-a ieșit atunci din mâinile fetelor Pintilese – sub atenta îndrumare a Oanei!
A urmat apoi o misiune de mare angajament.
Un an și șapte interviuri de pe Doxologia
Dan Negru, Mihai Neșu, Andreea și George Ogăraru… 😍 Mi-am dat seama că într-un an s-au „împlinit” șapte interviuri de care mă bucur tare!
În ordine cronologică,
Luna de pe #CerulDeLaEtajul6
Mă declar mulțumită. Și recunoscătoare. Nici în perioadă de coronavirus, nici în perioadă în care am exagerat cu pozatul soarelui – luna cea minunată nu mă ocolește! E vremea să admir luna de pe #CerulDeLaEtajul6. Și nu oricum, ci din pat! E vremea aceea în care
În dialog cu George Ogăraru: „Normalitatea în zilele noastre – ceva destul de rar promovat”
În martie 2019, am stat de vorbă cu Andreea – soția lui George Ogăraru. Apoi, la cumpăna dintre ani, am avut onoarea de a-l cunoaște și intervieva pe Mihai Neșu, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui George Ogăraru.
Și i-am zis atunci lui George, la Oradea: Să știi că numai tu lipsești din schema asta minunată. Mi-aș dori tare mult să accepți invitația de a purta un dialog sub reflectoarele Doxologia Media. De fapt, mint. Asta am gândit să-i spun. Și am primit acceptul încă de la primele cuvinte! Fapt care… paf!, m-a lăsat complet fără cuvinte.
Eu știu că oamenii mari și importanți sunt și deștepți, și prietenoși, și comunicativi. Așa că, teoretic, nu aveau de ce să mă uimească
acceptul și disponibilitatea la dialog ale lui George Ogăraru!
Și, totuși, spontaneitatea, simplitatea, naturalețea, normalitatea – au fost peste toate așteptările!
Nu la mult timp după vorbe au urmat, concret, faptele. Venit la Iași în interes personal, George Ogăraru și-a făcut loc în agendă și pentru echipa Doxologia!
Pelerini pe drumul spre Înviere – o scriere și 11 pagini de jurnal
În 2019 am scris, pentru Doxologia, Pelerini pe drumul spre Înviere. Un mini-serial sau, mai simplu spus, câte o pagină de jurnal, de conștientizări, de întrebări pentru fiecare moment important al bisericii – din sâmbăta cu Pelerinajul de Florii și până la Duminica Învierii.
A fost destul de ciudat inițial. Și de solicitant! Pentru că nu aveam de așternut știri pe o hârtie, informări despre denii, ci părți din sufletul meu. Lacrimi multe, bucurii și trăiri pe care aveam a le descoperi și monitoriza.
Ușor n-a fost. Obositor a fost. Contra cronometru a fost. Uneori aveam de scris și câte două texte pe zi – și asta cât mai repede după ce reveneam de la biserică și mă așezam la calculator. Cel mai greu a fost
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
