„Dar ca să votezi este gratuit?”
– Dar ca să votezi este gratuit?, m-a întrebat copila.
Am zâmbit tâmp, am îngăimat un îhî și am schimbat subiectul. Pentru mine, ziua de vot e aproape mereu o zi de doliu. Merg, îmi exercit dreptul și obligația de cetățean, oftez și cam gata. Gratis or fi toate? Mult prea mult timp am sperat că în pași oricât de mici și de timizi se vor schimba lucrurile și viețile noastre în bine.
Am votat și stabilitate, și schimbare, și oameni tineri, și oameni bătrâni, și vechi, și noi, și aparent credincioși, și rezervați în credință, și, și, și… Aproape fără excepție, politica asta și-a dovedit statutul de femeie ușoară. Ticăloasă și înșelătoare, hoață și parșivă. O dată la 4, 5 ani redevine mieroasă și drăgălașă, plină de promisiuni și de planuri mărețe. De oameni vechi, de oameni vechi aparent noi, de oameni noi și flămânzi… și de-o mână firavă de oameni care cu adevărat își merită statutul de om și funcția.
Iar noi ce facem? Uităm mult și prost.
Început de școală în vreme de coronavirus
În dimineața asta, Maria s-a trezit, s-a spălat, s-a pieptănat, și-a pus cămașa albă și sarafanul – și a intrat pe Zoom. Putea să fie și-n pijamale, zic unii. Dar de ce? Noi am făcut din prima zi de școală exact ceea ce este: o sărbătoare!
Femeia independentă și frustrată NU este o femeie liberă – cu atât mai puțin fericită
Am citit un articol pe tema singurătății. Era și despre femeia independentă. Dar se spunea despre femeie că e mai fericită și mai frumoasă alături de un bărbat. Că e mai împlinită într-o bună companie decât în singurătate. Specific și repet, o bună companie! Din care nu ești sufocată, nici nerespectată, nici abuzată, nici nu-ți dorești… „libertatea”.
Eu, una, am dat aprobator din cap. Da, o femeie este mai frumoasă și mai fericită lângă omul iubit! Asta nu exclude frumusețea și fericirea de sine stătătoare, logic! Supraviețuiesc bine merci – fără să mă cred nici frumoasă, nici urâtă, nici deșteaptă, nici tută, nici fericită, nici nefericită – și presupun că mai pot duce niște singurătate. Dar sunt conștientă că împlinirea te face ȘI mai frumoasă, ȘI mai fericită, ȘI mai puternică!
Femeia nu a fost proiectată să trăiască singură, la fel cum nici bărbatul nu e plămădit să fie singur. Da, femeia și bărbatul sunt făcuți spre a se completa și a trăi în binecuvântarea unei familii.
Ei, dacă mă opream aici cu gândul și părăseam articolul… procedam bine! Dar m-a ros pe mine curiozitatea să citesc comentariile! Rău am făcut!…
Vai, Doamne, zici că s-au adunat toate femeile independente, frumoase și fericite de pe Terra, jignite de gândul „nevoii” unui bărbat! S-au adunat toate tănticile motivaționale până la absurd… care nu au nevoie de om în viața lor! Pe care omul le urâțește și le seacă de energie!
Mesajul din spatele mesajului
Am nimerit într-un adânc de frustrare și de nefericire, de urâțenie exprimată și prezentată ca fiind frumos, bine, eliberare… Am nimerit printre feministele care uită de feminin… Am nimerit printre niște bărbate.
Hei, nu e nimic în neregulă să te descurci singură, să fii… femeia independentă! Așa cum nu e în neregulă să recunoști că în doi poate fi mai bine, dacă amândoi aveți înțelepciune și munciți pentru binele vostru.
De multe ori, mesajul din spatele mesajului spune mai multe decât am bănui. Și scoate la suprafață multă durere.
Nu e ușor, însă… fetelor! Hai să fim simple! Și corecte! Să nu mai ascundem otravă în mesaje de independență! Să nu ne mai punem zece mii de măști inutile! Singure sau cu pereche – putem fi cu adevărat frumoase și fericite!
Buzele mele de ciocolată – la vremea mărturisirilor
Spui că îți plac buzele mele
de ciocolată.
Le-ai săruta măcar o dată.
Și încă-o dată…
M-ai lua în brațe,
te-ai aciua la pieptul meu
și ai dormi așa mereu.Spui că mă iubești,
mă dorești,
mă ispitești
și nu vezi o problemăCând întrerupi firul unei povești… din teama de a deveni fericit
Uneori, poveștile se încheie înainte de a începe. Sub diverse pretexte. E mai comod să găsești motive decât să lupți. Să ieși din zona de confort implică riscuri. S-ar putea să te rănești. S-ar putea să pierzi… Iar asta cu adevărat te împiedică să crezi că s-ar putea să câștigi.
E mai comod să găsești o pietricică în drum, oricât de mică, și s-o consideri un munte.
zilele AuGust de poveste
A fost pe 2 august ziua lui tata. Apoi, pe 6 august – ziua mamei. Cam pe-aici trebuia să mă nasc și eu. Cel mult, peste încă puține zile. Însă, încăpățânată cum mă știți, o țineam pe-a mea: nu și nu!
M-am născut peste două-trei săptămâni, când am vrut eu. La final de august, la final de vară, „odată cu primele adieri ale toamnei” – cum aveam a scrie printr-o compunerică.
***
Zilele părinților sunt în august, ziua nunții lor e tot în august, na că apar și eu – fiică și soră de august. Frate-meu, la cei 7 ani ai lui, se simțea exclus. Păi, cum, de ce numai el e în mai?! Mama a găsit ac de consolarea lui și i-a mărturisit:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
