Prietenul la somn se cunoaşte
În ultima perioadă, dorm mai puţin. Şi… prost! Măcar de-ar fi mai mult… nu m-ar durea sufletul. Dar, aşa, mă dor şi sufletul – şi spatele.
Acesta este un mesaj pe care l-am primit, acum vreo jumătate de an, de la o prietenă. Serios mesajul, n-am ce spune. Continuarea m-a făcut să râd dar, tocmai pe ea, continuarea, nu o pot reda aici. E mai personală şi se referă la modul în care amica îşi chinuia soţul – crezând mereu că partea lui de pat e mai bună. Altfel, de ce el ar dormi şi ea nu? 🙂Fapta bună și răsplata
Se spune că, atunci când faci o faptă bună, o faci și gata. Fără să te lauzi, fără să aștepți nimic în schimb.
Am făcut o vizită prin satele sărace din preajma Iașului și-am descoperit, în unele locuri, că nu mai sunt doar ortodocși (și catolici), așa cum erau acum un an, doi, cinci, douăzeci. Acum, unii se cheamă penticostali, adventiști, evangheliști…Celulita la vedere – o plăcere!
Astăzi, în parc, se plimba o copilă frumoasă rău de tot! Avea cam 20 de ani. Pe un trup zvelt – tronau un tricou și o pereche de pantaloni de blugi scurți, cât se poate de scurți. Toată lumea întorcea capul după ea și… ZBANG!!! La spate, două palme deasupra genunchiului și până la fund (pe jumătate gol)… avea o super celulită!
Astăzi am cunoscut-o pe Paula
După cum unii dintre voi deja ştiţi, pe Maria noastră o cheamă şi Paula. O sărbătorim pe 29 iunie, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi continuăm petrecerea pe 30 iunie – ziua în care s-a născut.
Ei… faţă de alţi ani, în care am fost neatentă, de câteva zile mi-am propus să-mi amintesc să-i spun copilei nostre La mulţi ani şi astăzi, când în calendar stă scris numele fecioarei şi muceniţei Paula.O frântură din Africa
„Cuza” a petrecut o zi în Africa. Universitatea „Cuza” :). Și, ziua aceea a fost ieri – una foarte faină și cu teme care mai de care mai atractive. Din păcate, nu am dispus de timpul necesar pentru a participa la momentele în care călători pasionați, colecționari, fotografi, profesori, studenți și voluntari au împărtășit din experiențele trăite pe continentul african. Nu am putut sta nici măcar să-i ascult pe doctoranzii africani și pe cercetătorii post-doc care se află, în această perioadă, în Iași.
M-am bucurat, însă, pe deplin, de expozițiile amenajate în Sala Pașilor Pierduți. Expoziția de obiecte aduse de pe continentul negru de către Daniel Homorodean, un colț amenajat cu lucrușoare strânse de la studenți și alți ieșeni ce-au ajuns, la viața lor, prin Africa și super-expoziția foto semnată Radu Sigheti, de la Reuters. Grație lor – celor care-au călcat mai multe zile în Africa și grație organizatorilor evenimentului, astăzi vă aduc și eu o părticică de mister. De sărăcie și grandoare. De negru și de culoare!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
