Adulți, pe loc repaus!
Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulți sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂
Topită după ciocolata belgiană
Aseară am mâncat ciocolată. Ce noutate!, ar putea gândi cârcotașii! 🙂 Aseară am mâncat dintre cele mai fine soiuri de ciocolată belgiană! Ei, parcă sună altfel! Nu doar că sună altfel, dar și gustul a fost altfel! Mai mult decât perfect!
Dilemele tricoului personalizat
Împlinesc, în curând, șase ani de blog. Privesc cu drag în urmă și mă bucur că, în tot acest timp, am cunoscut mulți oameni faini, iar pe unii chiar am reușit să-i păstrez aproape. Aș fi vrut, uneori, să fiu un pic mai bătăioasă. Să lupt pentru copilul ăsta! Să-l fac mai cunoscut, mai vrednic de laudă. Să-l promovez super bine și ăia 7.000 de cititori pe care i-am avut, cândva, într-o lună – să-i am într-o singură zi! Ei… dar eu mă mulțumesc și cu șapte cititori buni, și cu 70, și cu 700! Și, așa, între afacere și suflet a câștigat mereu partea cu emoții și zâmbet – în detrimentul posibilelor foloase materiale sau de imagine :).
ȘOC! S-a lansat Fonoteca Excelenței!
Ne-am tot obișnuit cu gândul că jurnaliștii-s setați pe rău. Pe sânge și pe false modele. Pe o fugă continuă după senzațional. ȘOC! Există și excepții! Deloc puține! Există și jurnaliști care nu uită că sunt, în primul rând oameni – că lucrează pentru oameni și pentru sufletele lor. Există și jurnaliști care luptă contra curentului și care vor să scoată la înaintare adevăratele modele. Din tabăra aceasta face parte și Raluca Daria Diaconiuc – una dintre cele mai de demult colege de-ale mele, din vremea Radio Iași.
Maria spune
Copila mea este în perioada aceea în care, fix atunci când doi adulți vorbesc, ea își amintește ceva. Nu doar că își amintește – dar în acel moment trebuie să și spună totul. Așa cum era de așteptat, se dovedește, de multe ori, că amintirile se inventează din mers și că, de fapt, ne confruntăm cu problema celor trei secunde în care nu i s-a acordat atenție.
Buuun! Uneori lăsăm de la noi, în alte dăți o atenționăm că nu-i frumos, apoi îi explicăm că la vorbă se stă la rând – exact ca la coadă la covrigi, că trebuie să-i respecte pe cei din jur, mai ales dacă sunt/ vorbesc înaintea noastră, bla bla bla.
Ziua lui – a Sfântului Ioan Rusul
Așa cum v-ați putut da deja seama, el este unul dintre dragii mei.
El este Sfântul Ioan Rusul, despre a cărui viață puteți citi aici.
Cerere în căsătorie
Cu George nu mă cert niciodată. Dar, niciodată! Niciodată pe probleme grave, de viață și de moarte, care ar putea zdruncina din temelii relația noastră.
Cu George mă cert mereu. Dar, mereu! Mereu din prostii și din prea mult bine. Mereu… ca să realizăm, apoi, că oricând o relație se poate destrăma din nimic…
Ieri am mers, amândoi, la Ateneul Tătărași, la premiera spectacolului Cerere în căsătorie – o farsă într-un act, scrisă în tinerețea lui Cehov. Și-am chicotit… și ne-am înghiontit… și-am meditat la… Ei, începe fericirea conjugală! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
