E destul de amuzant modul în care fac animalele. Copiii se distrează de minune când aud bheeee!, ham-ham!, cucuriguuuu!!!!. Le place întrebarea: cum fac animalele? Şi învaţă repede orice sunet din ăsta ciudat, pe care-l reproduc… după putinţele lor.

Mulţi dintre ei recunosc animalele din cărţi ori dintre jucăriile pe care le au, şi mai puţin din viaţa de zi cu zi. Pentru că e mai greu să ţii o capră, o vacă sau un iepure în apartament. Aşa că… ne cred pe cuvânt pe noi, adulţii, atunci când le spunem miau!, mac-mac! sau i-haaa!!! Cum să nu ne facă mincinoşi, bieţii, când aud, apoi, asta?

Adevăru-i că, şi pe mine mă buşeşte râsul, chiar dacă înţeleg că fiecare animal vorbeşte, într-un fel, limba ţării din care este. Dar, când unele diferenţe între română şi engleză, de exemplu, sunt atât de mari… nu prea mi-e clar. Adică, nu auzim la fel? Cum fac animalele?

Unde e minima asemănare dintre oac-oac şi ribbit-ribit? Ori dintre groh-groh, guiţ-guiţ şi oink-oink-oink?…

Asta-mi aminteşte despre gluma aceea… Cum face cucul în franceză? Avec-avec!

Maria nu e de acord… Când am întrebat-o mai demult cum face cucul, mi-a răspuns: Bau!