Fluturi tropicali – și-un fluture în palma mea
Regula în cadrul Expoziției de fluturi tropicali vii era… să nu pui mâna pe fluturi. Dar… dacă un fluture te ia el de mână? Dacă își găsește el un loc bun și liber în palma ta? Ce faci? Îl alungi? Nicidecum. Îl privești fascinată și știi sigur că nimeni n-a încălcat nicio regulă. E doar un moment de bucurie, un pansament, o pată de culoare.
Tarantule vii prin Iași
Da, am văzut 36 de tarantule vii prin Iași. Dar nu așa, lăsate de capul lor, ci în cadrul expoziției The TaranTerra Project, la Palas.
Ce să spun… sunt niște verișoare mai mari ale păienjenuților pe care-i mai întâlnim în viața de zi cu zi. Frumoase ca niște plușuri (ori ca tarantula noastră din sârmă plușată) – cu modele și culori interesante… și mișcătoare, frate! Din terariile lor n-am reușit să le pozez în toată splendoarea – dar nici nu le-aș fi ținut în palmă de amorul artei! 🙂
Tarantula Brienne Am fost cam pe fugă… și nu pot spune că am reținut multe informații. Dar, pentru cine voia să studieze, avea ce. Pentru că în dreptul fiecărei tarantule era un carton cu imagine, denumire oficială, denumire populară, temperament, dimensiune maximă, longevitate.
Un câine la „Veșnica pomenire”
Sâmbăta aceasta, la slujba pentru cei adormiți, se cânta Veșnica pomenire. Lumea se ruga, clopotele băteau, iar câinele bisericii s-a ridicat din somnul său și a început să urle, parcă, la lună. De trei ori s-a cântat și au bătut clopotele, de trei ori câinele a schelălăit într-un fel… sfâșietor.
I-am povestit Mariei secvența. M-a ascultat, s-a minunat, apoi
Am carte cu Domnul Tic! :)
Se aseamănă, se completează şi creează poveşti în locuri şi în situaţii în care alţii ar putea trece, nepăsători, cu vederea. Laura şi Andrei l-au făcut faimos pe Tic, iar Tic i-a răsplătit, devenind personaj în scrierile de poveste ale Laurei şi în fotografiile de poveste ale lui Andrei.
Melcul vitezoman
În general, ploaia scoate melcii la plimbare. Multe plimbări sunt fericite, altele au final tragic, cu bucăți de cochilii sfărâmate pe asfalt. Până la urmă, e o adevărată aventură pentru ca melcul să traverseze o alee! O aventură pe care, probabil, și-o asumă.
Însă, adevărata aventură am înțeles-o ieri, la semafor. După zdravăna ploaie care ne-a inundat orașul, toate străzile și mașinile păreau murate. În drum spre casă, un autoturism șmecher și ud a oprit alături de mine. Am privit spre nenea de la volan, apoi ochii mi-au fugit, instant, către cornițele fluturate de pe laterala mașinii! Acolo trona… melcul vânjos!
Vânjos sau făcut pe el, săracul – dar, oricum, asta nu însemna decât mâzgă lipicioasă în plus, care să-l ajute să nu alunece de acolo. Să se retragă în carapacea lui – asta ar fi însemnat sinucidere curată! Așa că, brum-brum, când s-a făcut verde la semafor, motoarele s-au turat și melcul și-a reluat, aparent viteaz și fără centrură de siguranță, călătoria!
Pun pariu că nu mai fusese plecat niciodată atât de departe de casă! 🙂
La plimbare cu un dihor
Văzut la țară, în preajma unui coteț, acest animăluț ar fi fost cotonogit – înainte de a apuca să pape vreo găină. Văzut prin oraș, pe stradă și în lesă, același animăluț este arătat cu degetul, pozat, admirat :).
Dejun în centrul oraşului
Ceeee te uiţi aşa la mine? Vrei să-mi stea mâncarea-n gât?!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
