In seara asta am deschis tarziu televizorul. Peste tot, filme deja incepute… Pe Acasa TV niste imagini cunoscute… parca am mai vazut candva, demult, ceva de genul. Dau pe site sa verific.

Din pacate, dorinta pentru o limba romana sanatoasa e mai puternica decat orice explicatie a filmului. Asa ca, ma ingrozesc si atat. Ce pretentii sa mai am de la o discutie cu X sau Y pe mess? Si totusi… inca imi permit sa am pretentii!!!

E inadmisibil sa gasesc atatia oameni care sa nu stie cum si cand se folosesc corect â din a şi î din i! Sau sa nu fi aflat pana acum ca sunt se scrie sunt si nu sânt… Reguli elementare pentru o romana de bun simt… intr-o lume nesimtita foarte…

Ieri, un copac putred, dar inverzit, s-a prabusit peste cinci elevi. In Parcul Copou. Daca mai este cineva care sa nu fi auzit despre asta – amanunte aici.

Intamplarea mi-a cam stricat ziua si mi-a starnit o groaza de intrebari. Cazul a fost super-mediatizat, vina s-a aruncat de la unii la altii. Toata lumea comenteaza. Eu doar observ. Si constat.

– nu conteaza cat de verde esti la coroana, daca nu mai esti verde si la radacina;

– oricum, pana la proba contrarie, aparentele inseala;

– orice ghinion are si partea lui… norocoasa;

– despre cei cinci tineri puteam vorbi astazi la trecut;

– daca evenimentul se petrecea cu o zi inainte, adica duminica, prapadul era inevitabil – foarte multi copii mici vin aici, la plimbare si la joaca;

– nicio fapta buna nu ramane nepedepsita;

– daca mai sunt profesori care vor sa faca orele si altfel, decat intre patru pereti, risca mult;

– oricum, nimeni nu garanteaza ca in clasa nu te poti trezi cu tavanul, ori macar cu neonul – in cap;

– la fel ca la accidentele rutiere, mortu-i vinovat;

– de data asta, doar copacul e de vina;

– iar complice i-a fost vantul;

– reprezentantii Primariei si ai DSPM se spala pe maini, iar un profesor de treaba va fi anchetat, doar pentru ca a fost prea de treaba…

Tot respectul pentru micii si marii matematicieni. Dar, hai sa respectam si limba romana si orasul gazda al unor competitii de amploare. Sa fim mai atenti… sau macar sa ne luam un corector…

Moartea vine de unde nu te astepti. Si cand nu te astepti.
Mile Carpenisan, corespondent Antena 1 si Antena 3 a murit… de la un furuncul. Dupa ce a facut atatea reportaje din zone de razboi, l-a doborat o buba. E sadic. Dar asta e viata.
Iar viata lui Mile Carpenisan s-a intrerupt la 34 de ani.

Daca am intelege ca, de fapt, murim spre a ne naste, daca ne-am pregati cate un pic, in fiecare zi pentru adevarata viata, poate am trece mai usor peste astfel de momente. Totusi, suntem atat de… oameni…

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Astazi, Guvernul Romaniei s-a mutat la Iasi. Am o curiozitate… Cat a costat diurna pe cap de ministru? Probabil ca mai mult decat finantarea per elev…

Astazi, profii au iesit in strada. Inca o curiozitate: cand vor renunta liderii de sindicat la orgolii si vor fi una-n cuget si-n simtiri? Cand isi vor duce amenintarile pana la capat si vor arata ca au cuvant?

Din pacate… nu am avut aparatul de fotografiat la mine… era si ultima grija in congelul pe care l-am indurat toata ziua. Dar am ramas cu niste… amintiri.

LA NOI IN ROMANIA:

* reforma invatamantului inseamna salarii mai mici sau inghetate, pierderea tuturor drepturilor avute, cat mai multi copii in clase

* banii tarii sunt tot mai putini si avem tot mai multi miliardari

* medicamentele gratuite trebuie cumparate

* premierul stie totdeauna ce vrea „romanul” fara sa-l intrebe niciodata

* daca o lege nemultumeste pe toata lumea inseamna ca este echitabila

* Guvernanti mincinosi, noi flamanzi si voi luxosi

* ImpostURA voastra, saracia noastra

* SOS! Vrem salarii decente!

* Saracia Ameninta Lumea Angajata in Reforma (SALAR)[iu -as adauga eu…]

In seara asta trebuia sa echilibrez balanta si sa mai simt si altceva, nu doar dezamagire. In seara asta am fost uimita si placut surprinsa de ravna unor tineri, de rabdarea si de puterea lor.

Am terminat treaba in redactie tarzior, dupa 7. Totusi, ma simteam odihnita. Stiam ca George e plecat la Universitate, la „Cuza”, la o conferinta, dar nu cunosteam prea multe detalii. Aveam masina si am zis sa merg si eu in Copou, sa vad despre ce se discuta si sa-mi iau sotul ca pe un domn, in limuzina noastra Matiz 🙂

Am ajuns pe la 19.30. Aflasem ca s-a schimbat sala, pentru ca in Aula „Mihai Eminescu” vine maine Boc si trebuie pastrata curatenia. Si-apoi… daca ii punea cineva un bold pe scaun? (Ok, am fost rea – sa revin!)

Aflasem deci despre conferinta ca nu mai are loc in Aula, dar nu stiam exact unde e. Asa ca am intrebat si, din om in om, am ajuns intr-o mare aglomeratie. Pe holuri! Tinerii stateau pe scari, intre etaje, unii jos, altii in picioare si ascultau. Dintr-o sala se auzeau voci, bine conturate de o sonorizare perfecta. Iar acei tineri, in liniste si intr-un soi de chin… ascultau cuminti. Unii isi luau notite. Mi s-a parut uimitor. Erau acolo zeci! Sute… dar la cat de priceputa sunt eu la estimari, nu stiu cate sute… Oricum, ideea e ca multi stateau pe langa, fara sa fie obligati, fara sa li se ceara asta, fara sa fie platiti pentru asta. M-am strecurat cu multa greutate printre ei si am ajuns in sala. Acolo, in banci, stateau jos claie peste gramada. Pe langa banci, iar multi, stateau in picioare.

Conferinta era despre „Dragostea care acopera multime de pacate” si era sustinuta de catre Inaltpreasfintitul Serafim Joanta al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Germania si Europa Centrala si de Nord.

George era dintre norocosii inghesuiti in banci si mi-a cedat locul lui. Am stat pana spre 21.30 si am plecat apoi. Intrebarile din sala nu se terminasera. Culmea, nici lumea nu plecase. Inca erau oameni in picioare. Si inca am gasit tineri pe hol, in frig, ascultand. Tinerii astia poate ca nu stateau in picioare daca se tinea conferinta in Aula – pentru ca acolo sunt locuri mai multe. Dar efortul si dragostea lor s-au dovedit cu atat mai mari. Ma inclin!