De vorba cu praful
– De unde vii?
– De pretutindeni.
– Si unde te duci, atunci cand te duci?
– Cu jumatate de metru mai departe.
– Mai incolo nu poti zbura?
– Ba da, dar nu ar avea niciun haz.
– ?!
– Imi place sa privesc.
– !?
– Sa privesc cum te chinui, cum muncesti, cum crezi ca poti scapa de mine.
– Pai pot scapa! zic eu, si sterg furioasa oglinda.Praful se rostogoleste de ras pe televizor.
Și eu am spus lucruri trăsnite…
-
Am fost un copil nebătut. De aceea, când nanul meu a vrut să mă sperie și mi-a spus supărat: Ei, lasă, că acum scot cureaua!, eu i-am răspuns fără să clipesc: Nu scoate cureaua, că cad papadonii!
-
Lacrimi de super glue…
Vineri am avut zi libera. Ca niciodata! Si ce-as fi putut eu face cu atata timp? Ar fi fost plictisitor sa am o zi normala.
Asa ca am coborat pana la tonete, am luat un super glue si m-am intors acasa. Pana aici nimic anormal. Pentru a putea fi folosit insa, acel tub minune a trebuit intepat. M-am aplecat asupra lui… concentrare maxima si… hop!