• Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Mărul discordiei

    – Dă-i, măi, un măr, că ţi-l plătesc eu!

    Atât am auzit şi, apoi, am creat contextul. O bătrânică îşi cerea scuze pentru deranj şi pleca, o alta o alunga, iar a treia intervenise în discuţie. M-am uitat la ele. Aproximativ de-o vârstă – dar atât de diferite!

  • Explicaţiuni,  România,  Vorbe de duh

    Sergiu Nicolaescu – în două acte

    M-am abţinut să spun ceva, ca să nu fiu acuzată că-mi fac trafic pe spinarea morţii unui om. Apoi, am citit n-şpe mii de articole, multe dintre ele acuzând pe celelalte, că au scris doar pentru a fi găsiţi de google după numele Sergiu Nicolaescu. Na, că am pronunţat şi eu, virtual, acest nume! Pentru că… m-am enervat. Pentru că simt nevoia să mă bag în seamă! Pentru că moartea lui Nicolaescu a declanşat două lupte – una mai ceva decât cealaltă!

    * Şi, încep aşa:

  • România,  Vorbe de duh

    Din lumea doctoriței Plușica

    Vi s-a întâmplat vreodată să vă plângeți că vă doare în gât și, pentru asta, să fiți căutați în fund? Fix așa am simțit că se petrec astăzi lucrurile – când nu eu, ci copilul meu, a fost cautat în toate părțile, mai puțin în ureche – acolo unde aveam bănuiala că și-ar fi băgat un vârf de creion.
    Povestea începe cam așa.

  • Explicaţiuni,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Pentru suflet,  România

    După dealuri (după mine)

    Să revenim la subiectul cel adevărat. După dealuri este un film în regia lui Cristian Mungiu. Are la bază întâmplarea adevărată de la Mănăstirea Tanacu – o întâmplare în egală măsură tristă, cutremurătoare și, vrem, nu vrem… parte din viața noastră.
    Atunci când spui Cristian Mungiu – nu ai cum să nu te gândești la un film bun. Atunci când abordezi un subiect ce ține de religie, credință, preoți – nu ai cum să nu stârnești interes și comentarii de toate felurile. Atunci când vorbești despre o Românie săracă, nebună, ortodoxă – nu ai cum să nu fii exotic în fața străinătății. Toate aceste ingrediente, adunate – oferă, încă o dată, cheia succesului.

  • România,  Vorbe de duh

    Interesul unei fapte bune

    Sunt puţin dezamăgită. Deloc surprinsă! Pentru că, recunosc… în veşnica mea cârcoteală, m-am întrebat care este scopul unei fapte bune – atât de generoase şi, inevitabil, atât de mediatizate.
    Am aflat. Viorel Blăjuţ, cel care a făcut gestul deosebit – de a înmormânta 52 de trupuri abandonate la Institutul de Medicină Legală – a intrat în politică. El s-a înscris în PPDD şi, probabil, va candida la deputaţi, în colegiul Nicolina.

  • România,  Vorbe de duh

    Sunt tristă

    Am votat. Îmi asum gestul, îmi asum locul pe care am pus ștampila. Cu toate acestea, sunt tristă. Am obosit ca, în lipsa binelui, să aleg răul cel mai mic. Să mă mulțumesc cu puțin. Să trăiesc într-o țară de care mă simt mândră, dar să mă rușinez continuu de oamenii care mă conduc. De oamenii care ar trebui să fie supușii poporului, dar care se simt stăpânii lumii – atunci când au ciolanul în terenul lor.

    Am avut șansa de a pleca. De a lăsa în urmă totul. Și, n-am făcut-o. Nu regret. Pentru că, oricâte ai lăsa în urmă – totul e imposibil. Aici este viața mea, aici sunt bucuriile mele – aici sunt necazurile cele mai mari. Ce-a fost înainte, nu prea știu. Dar știu că, în 1990 am intrat în clasa întâi. Eram prima generație liberă – pentru noi se clădeau planuri mărețe!