„Nu poți să fii cu câte o labă în fiecare lume”
Dimineață i-am spus Mariei că e duminică și-i slujbă – dar că e și parada militară de 1 Decembrie, de la care noi două niciodată n-am lipsit. Mărturisesc că eu aș fi vrut la rugăciune, dar eram destul de pregătită pentru „verdictul” ei, de a merge în centru, la petrecere. Însă a făcut ea niște calcule, socoteli… și-a zis că alege să mergem la biserică.
Pe drum, i-am recunoscut că sunt și uimită, și emoționată, și mândră de o asemenea decizie. S-a uitat așa, un pic serios, un pic indiferentă – fără vreo părere de rău – și mi-a răspuns:
– Știi, mami,
„Donează Sânge, Fii Erou!” – studenții mediciniști ne cheamă în ajutor
La fiecare 5 secunde, un român are nevoie de sânge. Așa se face că, spre exemplu, numai în Iași, pentru a putea răspunde prompt fiecărei unități medicale din subordine, Centrul Regional de Transfuzii Sanguine ar trebui să se bazeze zilnic pe 80-90 de donatori! Asta e o realitate înspăimântătoare – având în vedere că numărul donatorilor nu e nici pe departe cel necesar nici la noi, nici altundeva în țărișoara noastră dragă… De fapt, în România, doar 1,7% din populația adultă donează sânge…
Hai să facem o schimbare! Știai că un singur om care donează sânge poate salva trei vieți?! Îți seama ce se poate întâmpla dacă dăm mână cu mână, într-o asemenea faptă bună?!
Exact la asta s-au gândit tinerii din cadrul Federației Asociațiilor Studenților în Medicină din România – Departamentul de Sănătate Publică, care au dat startul unei ample campanii de informare și de conștientizare cu privire la importanţa donării de sânge, precum și de educare și de strângere de donatori de sânge.
Programul „Donează Sânge, Fii Erou!” este unul complex și se va desfășura în perioada 15-19 aprilie 2019 simultan în cele 11 centre universitare din România:
Cuza Vodă și făcliile Unirii
Azi este despre… Cuza Vodă și făcliile Unirii.
Ioana merge cu bunicul la târg. I s-a promis că în noaptea în care vor poposi în poiana de pe Dealul Balaurului va avea voie să rămână trează și să asculte vorba plină de duh a drumeților. Are aproape 12 ani și este emoționată. Are și de ce!
La 30 de ani de la făurirea Unirii sub Cuza Vodă, călătorii din diferite zone ale ţării încep să rememoreze fapte din perioada alegerilor pentru divanele ad-hoc şi alte întâmplări petrecute în cele două principate,
Mâna întinsă a primit 3 lei și a spus o poveste
Astăzi o bătrânică cerea cu glas stins, la intrarea într-o biserică. I-am dat Mariei 3 lei și ea s-a dus spre femeie. I-a întins banii, iar bunica a cercetat-o cu grijă.
– Nuuu, nu se poate să primesc atât de mult!
Muzica rănilor de război – cu sufletul mai aproape de George Enescu
Războiul l-a prins în afara țării – dar el, Enescu al nostru, a lăsat totul și s-a întors acasă. A știut că muzica alină sufletele și suferințele, deci a considerat că este o necesitate să fie alături de cei răniți.
Cum să auzi freamăt de sunet de vioară când totul în jur se frânge?…
Și-a fost alături de toți artistul soldat. În centrele de convalescență, retrezind dorința de viață, dar și în săli de spectacol – în orașele și târgurile din Moldova și chiar din Basarabia. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți întotdeauna pentru a alina rănile războiului.
Când cânta el nu răsuna războiul, ci doar liniștea muzicii sale. George Enescu a avut propria lui armată:
România la 1 Decembrie – bucurie și rană adâncă
1 Decembrie… răsună-n gând și-n inimă…:
„Nimic pe lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe-acest pământ
Decât să mori ca luptător
Înfășurat în tricolor!”
Astăzi criticăm România. Sărbătoarea. Rostul lui 1 Decembrie. Pentru că uităm. Sau mai trist. Pentru că nu știm.
Și tocmai de aceea ne lăudăm, ne confruntăm și ne rușinăm cu un prezent mizerabil.
Cine nu-și cunoaște trecutul riscă să… persiste în greșeli.
Din păcate, realitatea e simplă: nu ne cunoaștem trecutul. De aceea nici nu avem cum să înțelegem ce e acela respect pentru cei care au murit pentru noi și pentru păstrarea unor astfel de momente adânc sădite în suflet. Nu avem cum să înțelegem de ce unii mai sărbătoresc 1 Decembrie, de ce alții încă mai plâng ascultând cântece patriotice.
Îi dăm de exemplu pe oamenii de atunci, pe politicienii de atunci, pe Rege și mai ales pe Regină, dar noi ne porcăim pe frontul rețelelor de socializare. Ne dezbinăm oricând ar fi fain să ne unim și ne unim în hore de mocirlă, într-un ping-pong trist și sec. Cântăm Deșteaptă-te, române!, dar preferăm să nu fim deranjați din somnul cel de moarte…
Marea Unire e un moment de bucurie deplină și de răni adânci. Mai avem azi gândul de-a lupta pentru o nouă Mare Unire? Pentru a ne reîntregi țara? Pentru a ne recupera frații de dincolo de granițe? Pentru a ne readuce românii acasă?
Nu sunt prea optimistă, dar încă mai cred că se poate muri cu bucurie în luptă, înfășurat în tricolor! Încă mai cred în românii adevărați și în România!
La mulți ani, România!
De ce m-aș simți discriminată de Referendumul pentru Familie?
O strategie (proastă sau mai puțin proastă) de marketing a unui mall bucureștean a reaprins discuțiile cu privire la Referendumul pentru definiția Căsătoriei în România – numit, generic, Referendumul pentru Familie. Căci e foarte simplu și de efect să pornești de la un caz particular și să generalizezi. De fapt, să împroști cu noroi acolo unde ai tu interesul s-o faci – chiar dacă una n-are legătură cu cealaltă.
O femeie cu doi copii nu a primit un pachet Family pentru că, neavând marele soț lângă ea, nu s-a considerat că ea și copiii formează o familie. Nasol. Căci și ea, divorțată, alături de prunci formează o familie, și eu formez, alături de copila mea, o familie. Copila are doi părinți și o legătură frumoasă cu ei, părinții alcătuiesc, pentru ea, o echipă, dar soțul și soția nu mai există. Familia, deci, s-a spart – dar nu își schimbă titulatura. Aici pun primul punct, în care am văzut de la ce s-a pornit. Ok. Și, acum? Clar, Referendumul e de vină! De ce? Cum, de ce? Păi, acolo se vorbește despre bărbat și femeie. Așa, și?
Să vedem. Referendumul este pentru a defini Căsătoria – ca fiind nu între „soți”, cum se spune până acum, ci între „un bărbat și o femeie”. Și aici ar trebui să punem total punct întregii presupuse legături care s-a format între cele două subiecte. Pentru că, exact până aici, cine are de înțeles, înțelege.
Dar eu n-o să pun punct. Și-o să explic.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
