• Hopa tropa prin oraş,  Publicitare

    Valentine’s Day original – Kids Rock

    Tocmai am decis unde vom petrece o parte din Ziua Îndrăgostiţilor! Am bătut palma cu George şi am trecut în agendă: ora 18, Centrul Comercial Felicia! Alături de alţi îndrăgostiţi… de muzică bună!, vom merge să aplaudăm Kids Rock – în primul lor concert individual!

    Şase copii super talentaţi, elevi în clasele a III-a, a V-a, a VII-a şi a VIII-a ne vor face să ne zbenguim pe melodii consacrate din repertoriul internaţional. Profesorul lor şi bunul nostru prieten – Petran Paveliuc – ne promite clipe unice. El ne îmbie să-i cunoaştem pe membrii formaţiei Kids Rock încă de pe acum (dacă n-am făcut-o deja!) – pentru a ne putea mândri că i-am admirat înaintea tuturor!

  • Publicitare

    Coriolan = Valentine’s Day câştigător

    Trebuie să recunosc, nu sunt extra-îndrăgostită de Valentine’s Day. Totuşi, printre atâtea necazuri, atâta boală şi suferinţă – am ajuns să apreciez fiecare moment de bine. Dacă 14 februarie înseamnă un prilej de sărbătoare, de zâmbet, de reînnoire a jurămintelor de dragoste – 14 februarie să fie în fiecare zi!

    Nu doar la o dată specială trebuie să iubim ori să oferim un cadou. Dar, nici nu putem trece nepăsători peste ocaziile ce ne amintesc că avem lângă noi un om – parte din sufletul nostru. De multe ori, suntem grăbiţi şi posomorâţi. Atunci, o zi precum Valentine’s Day sună ca un clopoţel şi ne trage de mânecă.

    În ajutor vin, mereu, prieteni nesperaţi. Cu daruri frumoase şi concursuri, premii – vise ce se pot împlini! În luna iubirii, reprezentanţii Coriolan au pregătit o colecţie de bijuterii deosebite! În plus, au lansat o competiţie pentru clienţi, dar şi pentru cei care, deocamdată, rămân cu admiratul – fără a scoate vreun ban din buzunar.

  • Publicitare

    Unde-i cap – sunt şi picioare!

    Încă de mică, mi-a plăcut să merg mult pe jos. În timpul liceului şi al facultăţii – pot să număr pe degete de câte ori am folosit mijloacele de transport în comun. După ce ne-am luat maşină, am promis că nu voi fi dependentă de ea. În mare, am reuşit. M-a ajutat şi încălţămintea, mereu comodă.

    Recunosc, sunt una dintre acele femei pentru care pantofii cu toc sunt buni doar la ocazii deosebite. În rest, prefer să-i ţin în cutii şi să uit de existenţa lor. La uşa de la intrare am scoşi doar pantofi sport – care mă reprezintă, care au grijă şi milă de picioarele mele.

  • Pentru suflet,  Publicitare

    Teografia

    De curând, am un nou prieten. Un site de ştiri şi de materiale creştine, care se dezvoltă frumos şi uniform, prezentând, din diferite unghiuri şi aspecte – tot ceea ce ţine de ortodoxie. Teografia a devenit locul în care poposesc pentru a mă limpezi –  pentru a-mi hrăni mintea şi sufletul.

  • Din online,  Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Mămica mea

    Acum mai bine de doi ani, anunţam şoptit că voi fi mamă! Bucuria îmi străpungea pieptul, iar alintul lui George mă emoţiona până la lacrimi. Mămica mea!, îmi repeta el, ca şi cum însuşi pruncul din pântece îmi vorbea.

    Tot în acea perioadă, în căutările mele 2.0 am ajuns pe un site care îşi avea compusă adresa tocmai din aceste două cuvinte: mămica mea! Punct ro. Un site despre sarcină şi naştere – pentru mămici şi burtici. Numele dulce mi-a atras atenţia, articolele bine documentate şi structurate m-au făcut să rămân, să plec şi să mă întorc mereu aici.

  • Publicitare

    Aveţi Certificat Energetic?

    Un El şi-o Ea, prieteni buni de-ai mei, au ţinut morţiş să aibă, o dată cu certificatul de căsătorie, şi propria lor locuinţă. Nu doar aşa, de ochii lumii – ci cu toate cele puse la punct, până în cel mai mic detaliu. Dacă portofelul i-a ajutat şi încă îi ajută, ar fi fost şi păcat să procedeze altfel. Vorba aia, nu-ţi cumperi vilă în fiecare zi :).

    Acestea fiind spuse – vai de proprietarii la care ajungeau El şi Ea. Casele erau analizate la sânge şi, când totul părea să fie perfect, El venea cu întrebarea magică: Aveţi Certificat Energetic?

  • Publicitare

    Câştigi spaţiu, iei valoare!

    Încă de dinainte de a se naşte Maria, am început să reorganizăm spaţiul din casă şi, mai ales din camera noastră. A trebuit să facem loc, pe rând, la pătuţ, lădiţe cu jucării, cărucior, tricicletă, păpuşi aruncate peste tot şi chiar maşinuţe, Nu ştiu dacă am reuşit, cu adevărat, să eliberăm ceva din unghere sau dacă doar ne-am obişnuit să le vedem pe toate vraişte :). În fine…

    Cel mai mult am suferit atunci când am renunţat la biroul meu uriaş, cu dulăpior şi sertare, cu loc de bibliotecă la spate şi cu spaţiu suficient, cât să-mi încapă desktop-ul, plus toate neamurile lui. Am renunţat la birou şi m-am ales cu o măsuţă din aia, specială de calculator, plăpândă şi înghesuită de hârtii, pixuri, biberoane, stlicluţe de fier, calciu şi D3. Sincer, îmi vine să mă descotorosesc şi de ea… Nu e un loc de recreere, ci o simplă şi încărcată etajeră. Mai mult decât atât, acum îmi vine să arunc ŞI calculatorul! E prea mare, prea bătrân, prea prăfuit.