Feminitate regăsită online
Sunt recunoscută, în perioadele friguroase, ca fiind veșnic doamna în pantaloni. Așa se face că, atunci când dă căldura, mă mai apucă și pe mine dorul de feminitate. Un dor pe care nu îl pun în practică prea des dar, pentru care mă pregătesc cu sfințenie.
La mulţi ani – pe două roţi
În această vară vor împlini trei, respectiv patru ani. Maria şi Andrei, copila şi nepoţelul meu, au un vis comun. Pe lângă tortul mare cât un turn, care în fiecare zi are o altă culoare… amândoi vor o bicicletă. Câte una de căciulă, se înţelege!
Aşa că, în ultima perioadă, fiecare magazin pentru copii este luat la puricat, în amănunt. Analizez ofertele, socotesc, mă gândesc, mă răzgândesc. Şi aşa mi-am dat seama că, să cauţi biciclete pentru copii poate fi o mare provocare. În acelaşi timp, o frumoasă provocare.Inelar în proces de ocupare
Mie nu prea-mi plac bărbații care poartă bijuterii. Împopoțonați cu cercei, lanțuri, brățări sau nu știu câte inele – mi se par că ies prea tare în evidență… La polul opus, ador bărbații simpli, pe inelarul cărora tronează o verighetă! Departe de a-i considera oropsiți sau marcați, încerc să-i consider fericiți și împliniți.
Cineva îmi vorbea despre verighete, ca despre niște cătușe.C – de la Credit cu Cap
De multe ori, ideea de a ne împrumuta de la bancă, sperie. Teama este justificată. Însă, dorința de a avea banii în mână – atunci când vrem să ne luăm o casă, de exemplu – este, pentru noi, muritorii de rând, o himeră. Prin urmare, inevitabil, vom realiza că avem nevoie de credite bancare.
Cu scaun auto la cap
Încă de dinainte de nașterea unui copil, începem să cumpărăm tot felul de lucrușoare. Unele sunt simpatice, altele sunt utile. De unele știm că nu le vom folosi în veci, la altele riscăm, doar pentru că ne plac. Per total, cheltuim grămezi de bani – fără prea mult cap. Copiii nu au timp să poarte toate hainele – și, dacă le poartă o dată, tot ca noi sunt predate următorului puști. Copiii nu au timp să se joace cu toate jucăriile și nici nu le mai apreciază prea tare – când atât de multe, din senin, li se cuvin. Și, lista poate continua.
În acest context, nu înțeleg cum de unii părinți omit să ofere copiilor tocmai lucrurile absolut vitale. Vorbesc despre lucruri, nu despre sentimente… că, altfel, aș trece deja la un alt tip de discuție… Cum ziceam – prostioarele se cumpără pe bandă rulantă și, atunci când de anumite obiecte este neapărat nevoie, îndrăznim să mai stăm pe gânduri.Amintiri peste timp
Prima dată, am văzut invitaţii pentru botez handmade la o prietenă din străinătate. Ideea asta mi s-a părut fabuloasă. Pentru că scrisorica era copilăroasă şi dulce, frumos personalizată şi grabnic dătătoare de zâmbet! Mă gândeam, pe atunci, că va mai trece o viață până când munca unor mâini dibace va ieși la lumină și pe aici, la noi.
Pereţi îmbrăcaţi în bucurie
La început, pereții noștri erau văruiți. La fel ca-n toate casele prietenilor mei. Apoi, părinții au decis că este vremea unei schimbări generale. Adică, ce-o să se întâmple? Scoatem și batem covoarele, alungăm praful de prin toate ungherele, facem un parchet lună și… Poftim?! N-o să uit niciodată cu câtă surprindere am aflat că vom pune haine noi pereților. Cum adică? Schimbăm culoarea la var? În realitate, mama a adus acasă o mulțime de suluri de hârtie specială. Puțin zgrunțuroasă la pipăit, cu diferite nuanțe și modele. Cum avea să fie acea hârtie producătoarea unei schimbări generale?!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase