Cosmote, protejeaza-ti clientii!
In general, ii iubesc pe cei de la Cosmote. Sunt multumita de serviciile lor, de pret… In fine. Asta e… in general.
Astazi, in mod special, m-au suparat. Aparent, n-au nicio vina. Dar, arata ca nu le pasa. Nu le pasa de faptul ca altii se folosesc de numele Cosmote pentru a fraieri oamenii. Nu le pasa ca, probabil, fosti angajati au furat bazele de date si le utilizeaza acum, ca sa stoarca bani de la creduli. Nu le pasa ca un om ca mine (si poate ca altii) isi pune pielea la bataie, dispus sa ajute la prinderea unuia care se da drept un serios reprezentant Cosmote.Nepasarea, nesimtirea si (ne)parcurile pentru copii
Nu stiu ce se intampla cu/ in toate parcurile special amenajate pentru copii. Dar… m-ar interesa. Si, as prefera sa ma intereseze mai putin pe mine si mai mult pe cei care le au in subordine.
Nu este usor sa amenajezi un parc. Iti trebuie resurse, dorinta si implicare. Daca, toate astea au existat la inceput, de ce, dupa finalizarea lucrarilor se pune punct total, o palma in fund si nu mai preocupa pe nimeni ce se intampla cu investitia, cu munca si cu sacrificiul unor oameni? De ce, la final, se prezinta dosarelul – am amenajat X parcuri de joaca pentru copii – fara a-i mai pasa cuiva in ce stare mai este parcul dupa doar cateva saptamani de la deschidere si cat de ok sunt cei care ii intra pe poarta (sau direct prin gard…)?
Voi prezenta, in continuare, situatia a trei parcuri de joaca din cartierul Alexandru cel Bun.
Viitor made in Romania
Se desfiinteaza spitale. In locul lor, iau nastere case de batrani.
In cativa ani, acestea vor fi nelocuite.
Motivul?
Despre balacareala si rufe jegoase aruncate in public
Poate ca e un titlu vulgar – dar nu exprima nici o miime din mizeria la care suntem obligati sa asistam zilnic, oriunde intoarcem capul.
Chiar si posturile de stiri se intrec in mondenitati. In presupuneri. In invitati. Ca au, ca n-au treaba cu subiectul, toti comenteaza, toti se pricep, toti stiu exact unul sau altul dintre motive.
Protagonistii sunt, uneori, pusi in umbra. Dar nici ei nu se lasa mai prejos.Ultima postare
Sapte motive:
Cum circula o stire
Ieri, in jurul orei 15, am iesit la plimbare cu Maria. Nici n-am facut bine o tura de parc, ca ma suna cumnata-mea: „Sunteti bine?”. Intreba de noi, de George, pe unde suntem, care e cu masina… ca abia dupa aceea sa-mi povesteasca faptul ca in oras, la Fundatie, a avut loc un accident foarte grav, cu un tramvai, sase masini, un autobuz, cu un mort si raniti…
Detaliile nu le mai povestesc, cred ca le-ati aflat cu totii, intre timp. Daca nu, puteti citi aici sau oriunde, cu o simpla cautare pe Google.Am inchis telefonul ingrozita. Mi se adeverise temerea! Nu am oprit niciodata, la acel semafor, pe linia de tramvai. Nu imi era frica de tramvai… dar, nu stiu… preferam sa nu il am in spatele meu – iar pentru acest motiv, am fost luata, de cateva ori, peste picior.Sa revin. Am inchis telefonul. Am facut cativa pasi, si aud langa mine: „Costica, ai aflat ce s-a intamplat cu un tramvai? Ma duc repede, sa vad stirile!”. Mai mergem putin. La o toneta, doua doamne vorbeau. „Cica l-au lasat franele! A intrat in sirul de masini ca intr-o piftie…„. Doua fete se intorceau de la scoala: „Am auzit ca era un barbat mort sub tramvai!”.Pana sa ajungem acasa, stiam toate amanuntele cunoscute pana la acea ora. Parcul vuia. Stirea se raspandise cu repeziciune, din om in om, de la telefoanele primite de la cunoscuti, de la radiourile micute pe care le poarta batraneii cu ei sau de la cele din tonete…In sfarsit, se vorbea despre o stire adevarata si nu despre o barfa. Of, Doamne, cat mi-as fi dorit atunci sa aud barfe, zvonuri, minciuni!…Vanzare bilingva in centrul Iasului
Am trecut prin Piata Unirii unde, in aceste zile, s-a desfasurat Campionatul National de Gatit in Aer Liber.
Pe margine, erau comercianti care imbiau la scos portofelul, platit si halit. Nu stiu cat s-a inghesuit lumea la altele, dar la colaci secuiesti [kürtös kalács] era, ca de obicei, coada.
Ce-i al lor, e a lor! Sunt buni colacii astia si-mi plac, cumpar si savurez.
Dar, in seara asta, m-am infuriat! Nu le-am inteles gestul. Acela de a veni sa vanda in inima Moldovei si de a pune o hartie bilingva, pentru a enumera: nuca, rahat, scortisoara…
O fi o aroganta in stilul promovat de Radio Zu sau, pur si simplu, nesimtire suta-n mie?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
