• Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Şcoala (de ieri, de azi, de… mâine?)

    12 septembrie 2011 /

    Îmi amintesc că aşteptam, mereu, începutul şcolii, cu emoţie. Îmi amintesc că mi-a plăcut, întotdeauna, la şcoală. Îmi amintesc, cu drag, de profesorii pe care i-am avut. Îmi amintesc că am făcut parte dintr-o generaţie norocoasă. Am fost ultima serie care a scăpat de examenul de capacitate şi care a dat admitere normal, la liceu. Am fost ultima generaţie care a dat bacalaureatul în forma lui veche şi cunoscută de toată lumea. Mai târziu, în studenţie, am făcut parte din ultima serie care a studiat patru ani şi care a făcut un master de plăcere, nu din obligaţie.

    După ce-am terminat şcoala – toate şcolile – am privit cruciş la ceea ce venea din urmă. Am zâmbit şi, cu o doză de inconştienţă, am strigat: După mine, potopul! Şi potop a venit. Şi nu se mai opreşte dezastrul a ceea ce mai numim noi astăzi – şcoala românească.

  • Pietre...,  România

    Amintiri despre 11 septembrie 2001

    11 septembrie 2011 /

    Aveam 18 ani şi probleme în dragoste. În acea zi, am pus capăt problemelor. Am ajuns acasă obosită şi, într-un fel, eliberată. Ca niciodată, am adormit la prânz. Am avut un somn lung şi greoi, din care m-am trezit amorţită. Am găsit telecomanda prin preajmă şi am dat drumul la televizor. Era un film. Cu nişte turnuri foarte înalte, din care ieşea fum. Cu oameni îngroziţi şi cu un avion care s-a izbit de unul dintre turnuri.

    Nu m-au încântat niciodată filmele de genul ăsta, aşa că am mutat pe un alt program.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...

    Prinde orbul, scoate-i ochii!

    21 august 2011 /
    Dimineata, parbrizul masinii noastre era plin de cioburi de stica si de bere. Zeci de bucatele taioase si verzi tronau fericite, fix in locul in care sticla-mama fusese sparta.
    Cioburile au fost indepartate cu inima stransa, in asteptarea unei bube uriase in parbriz.
  • Pietre...,  România

    Republica Moldova – o tara straina

    24 iulie 2011 /
    Imi place sa tin o evidenta a cititorilor din strainatate. Ii salut pe romanii din Anglia, SUA, Spania, Belgia, Germania, Italia, Islanda, Franta, Danemarca, Norvegia, Olanda – care intra constant pe blog. Ii salut si pe cei care vin aici ocazional, din Elvetia, Turcia, Suedia, Algeria, Irlanda si de prin alte tari.
    Ma bucura ca intra si stau – rasfoiesc Sapte pietre si uneori, comenteaza.
    Insa, bucuria mea capata o farama de tristete atunci cand mi se spune ca strainatate inseamna si Republica Moldova.