• Pentru suflet

    Sufletul omului

    Omul este o corabie mica, in care se afla lei si balauri, otrava si rautate, carari bolnave si prapastii fara sfarsit.

  • Pentru suflet

    Viata e un rol…

    Toamna a venit,
    Piesa s-a sfarsit,
    Iesi din scena acum, paiata!
    Teatrul este gol,
    Viata e un rol,
    Fir-ar mama ei de viata!

    Cand am ajuns acasa, am auzit: A murit Jean Constantin!
    Am stat o secunda pe loc si am intrebat: Cum? A murit Ismail?
    Am crescut cu filmul Toate panzele sus… si nu sunt singura. Iar rolul lui Ismail mereu m-a facut sa zambesc. Timpul a trecut, l-am vazut pe Jean Constantin si in alte ipostaze. Mereu mi-a placut – dar imaginea cea mai clara e tot de atunci. Si tineretea lui. Acum, avea peste 80 de ani. Era bolnav si n-a aratat niciodata asta pe scena. Astazi a iesit din scena. Dar nu si din inimile noastre. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  • Pentru suflet,  Pietre...

    Ne trezim dimineata si nu realizam minunea. E o noua zi in care deschidem ochii, ne miscam, respiram. Suntem vii! Daca ne mai facem o cruce, bine de bine. Daca nu, traim pentru ca avem acest drept!
    Si ne facem planuri pe termen lung si foarte lung, ne batem joc de prezent si lancezim in inconstienta noastra. Din cand in cand, mai primim cate o palma. Un avertisment.

    Astazi am primit una dintre aceste palme… Astazi, Dumnezeu m-a zdruncinat din temelii si mi-a reamintit ce e viata. Un fir care se poate rupe in orice moment si pentru ruperea caruia trebuie sa fii pregatit. Doar o trecere… o trecere catre adevarata Viata.

    Am aflat ca o prietena buna – Maria, in varsta de 26 de ani – a murit ieri intr-un accident. Nu doar ea, ci si copilul ei – Iustin, un baietel de un an, atat de iubit si atat de dorit… O clipa de neatentie si un adio… Atata durere lasata in urma…
    Dumnezeu sa-i intareasca pe frati, parinti, neamuri si prieteni! Sa le dea putere si credinta pentru a accepta voia Lui!
    Dumnezeu sa-i ierte pe Maria si pe Iustin! Sa-L rugam sa odihneasca sufletele lor in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea. Amin.
  • Pentru suflet

    21 mai – Sfintii Imparati Constantin si Elena

    *** Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cei ce sunteti mai cinstiti decat toti imparatii, alesii lui Dumnezeu, cazand inaintea voastra cu lacrimi va rugam: Dati-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri; voi sunteti mijlocitori Sfintei Treimi si puteti sa ne ajutati noua.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Despre parinti

    Iubesc neconditionat si iarta mereu. Si accepta, parca, prea multe.
    Ne supara uneori si, la nervi le intoarcem vorba. Credem ca-i avem pe vecie si ni se pare firesc sa fie ai nostri, de partea noastra, mereu pentru noi. Chiar daca nu meritam asta. Constientizam ca acest lucru e imposibil si ne promitem sa fim mai calmi. Sa-i apreciem. Sa le aratam dragostea noastra si sa fim fericiti.
    Pana data viitoare. Pana peste un minut, o zi, o saptamana, cand din nou strambam din nas, raspundem, rastalmacim vorbe, fapte si plangem. Plangem pentru noi, ne plangem de ei, plangem la gandul: ce ne-am face fara ei?
    E o poveste care se repeta mereu, generatie de generatie.
    Este…

  • Pentru suflet

    Imnul iubirii

    De as grai in limbile oamenilor
    si ale ingerilor,
    iar dragoste nu am,
    facutu-m-am arama sunatoare
    si chimval rasunator.
    Si de as avea darul proorociei
    si tainele toate le-as cunoaste
    si orice stiinta,
    si de as avea atata credinta
    incat sa mut si muntii,
    iar dragoste nu am,
    nimic nu sunt.
    Si de as imparti toata avutia mea
    si de as da trupul meu ca sa fie ars,
    iar dragoste nu am,
    nimic nu-mi foloseste.
    Dragostea indelung rabda;
    dragostea este binevoitoare,
    dragostea nu pizmuieste,
    nu se lauda,
    nu se trufeste.
    Dragostea nu se poarta cu necuviinta,
    nu cauta ale sale,
    nu se aprinde de manie,
    nu gandeste raul.
    Nu se bucura de nedreptate,
    ci se bucura de adevar.
    Toate le sufera,
    toate le crede,
    toate le nadajduieste,
    toate le rabda.
    Dragostea nu cade niciodata.
    Cat despre proorocii
    – se vor desfiinta;
    darul limbilor va inceta;
    stiinta se va sfarsi;
    pentru ca in parte cunoastem
    si in parte proorocim.
    Dar cand va veni ceea ce e desavarsit,
    atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
    Cand eram copil,
    vorbeam ca un copil,
    simteam ca un copil;
    judecam ca un copil;
    dar cand m-am facut barbat,
    am lepadat cele ale copilului.
    Caci vedem acum ca prin oglinda,
    in ghicitura,
    iar atunci,
    fata catre fata;
    acum cunosc in parte,
    dar atunci voi cunoaste pe deplin,
    precum am fost cunoscut si eu.
    Si acum raman acestea trei:
    credinta, nadejdea si dragostea.
    Iar mai mare dintre acestea
    este dragostea.
    (I Corinteni 13, 1-13)