• Pentru minte,  Pentru suflet

    Despre uitare, despre El şi despre noi

    Se pare, câteodată, că Dumnezeu ne-a uitat. El însă doar S-a retras, după ce atâta a fost huiduit și alungat. I-am cerut să plece din școli, din instituții, din viețile noastre moderne și prea pline de noi. Ne deranja când era bine. Şi acum, când nu mai avem pe cine da vina, El pare o soluție. De ce-mi faci asta, Doamne?, ne întrebăm…

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Totul și nimic…

    Un cuvânt nu spune nimic… și, în același timp ascunde totul…
    O privire nu spune nimic… și, în același timp spune totul…

  • Bucurii,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru suflet

    Sfârșitul nu-i aici!

    Astăzi, am avut o revelație. Și, o bucurie! De fapt, știam! Dar, totul a fost ca o nouă descoperire, ca o (re)mărturisire a credinței.
    După ora 14, am plecat cu George să ne închinăm la Mitropolie, la Sfânta Parascheva și să-l salutăm pe Sfântul Iosif. Orașul era destul de pustiu. Instituțiile publice aveau ușile ferecate, iar mall-urile nu erau în sensul nostru de mers. Ajunși în poarta Catedralei, am rămas uimiți. Curtea, dar și Mitropolia, erau pline de oameni. Deloc surprinzător, dar minunat – mare parte a oamenilor erau tineri! Unii veneau, alții plecau. Câte doi, câte trei, dar și multe grupuri destul de… consistente!

  • Explicaţiuni,  Pentru suflet

    Intrarea Maicii Domnului în Biserică

    Ioachim şi Ana erau bătrâni şi fără de prunci – o familie de ocară în faţa oamenilor, o familie care nu primise, aparent, binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă, drepţii Ioachim şi Ana nu au deznădăjduit, ci s-au rugat mereu, cu credinţă, pentru a avea un urmaş. Ei au făcut şi o promisiune, aceea de a-şi închina copilul lui Dumnezeu, la Templu (ceea ce numim azi Biserică).