Ioana Maria Dumitrașcu a păzit viața copilului său cu prețul propriei vieți
Pe Ioana Maria Dumitrașcu o zăream mereu activă și implicată în acțiunile Pro Vita Iași.
La un moment dat, am văzut fotografii cu Ioana în rochie de mireasă. M-am bucurat pentru noul pas din viața ei. Am aflat mai târziu că a pierdut trei sarcini. Apoi, Ioana a rămas din nou însărcinată. Ce bucurie!
O bucurie frântă pe 26 noiembrie în 2023, când un anunț al colegilor de la Pro Vita a șocat pe toată lumea: Ioana era față în față cu moartea. Pruncul său, la fel.
Părintele Nicolae Dima, tată de Ecaterina – interviu
Despre părintele Nicolae Dima s-a vorbit mult. Despre necazul lui… și mai mult. Toată lumea religioasă și mai puțin religioasă a fost cu sufletul la gură, în ultimii doi ani. Toată lumea aștepta și primea vești despre fiica dumnealui, Ecaterina. Toată lumea se ruga pentru Ecaterina. Astfel, părintele – în sens de preot, a ajuns și mai în centrul atenției prin statutul său de părinte – tată. Tată de Ecaterina.
Cu bucurie în suflet, după luni întregi petrecute prin spitale, după săptămâni întregi de comă…, după operații dificile, cu toții am primit vestea cea bună: Ecaterina a reînviat! E sănătoasă, e acasă, e o nouă Ecaterina. Doamne, ce minune! Doamne, ce drum greu a fost!
Când am auzit că am șansa de a mă întâlni cu părintele Nicolae Dima, de a face un interviu Doxologia cu dumnealui, am spus din prima că nu vreau să discut despre dramă. Despre verdicte medicale. Despre ceea ce deja s-a tot discutat și re-re-rediscutat.
Povățuiește-mă, Doamne, în calea Ta!
Povățuiește-mă, Doamne, în calea Ta!
Una dintre rugăciunile scurte și minunate care îmi place mult. O rugăciune pe care o rostesc de fiecare dată când ajung la Catedrala Mitropolitană, față în față cu Sfântul Teodosie cel Mare.
Din mândrie ne prăbușim cel mai ușor
Putem fi buni. Minunați. Fantastici. Dar, dacă suntem exagerat de conștienți de atuurile noastre și ne fălim cu ele, dacă îndrăznim să ne comparăm cu alții doar pentru a-i disprețui, dacă nu ne doare inima de păcatele noastre și de greul prin care trece aproapele… atunci totul e compromis. Bunătatea nu e bunătate cu jumătăți de măsură. Nici minunăția nu mai e chiar atât de minunată, când există mândrie. Și putem rămâne fantastici – dar, cu siguranță, nu în echipa în care ne imaginăm, nu în topul în care considerăm că ne-am merita locul.
Este enorm de greu să fim smeriți. E complet la îndemână să ne umplem de mândrie. E ușor să ne smerim când știm că suntem super-extra-mega păcătoși. E greu să nu ne umflăm în pene când facem lucrurile așa cum trebuie, când toate merg perfect, când pare că nimic nu ne scoate de pe drumul cel bun. Și, totuși, tocmai mândria s-ar putea să ne vină de hac.
Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?
Oameni mulți la Sfânta Parascheva. Oameni liniștiți. Bine îmbrăcați, bine educați, cu emoții. Sunt pe cale, aproape de a-și întâlni Ocrotitoarea. Îi intervievez și mă bucur de ei. Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?, aud strigându-se în urma mea. Este o voce puternică, sigură, singură, asumată. Mă întorc și o văd pe Daniela. Un om. Un om pe lângă care – știe și ea – adesea trecem fără să-l vedem. Un om… bun de ocolit. Sau de privit cu milă. Sau cu superioritate. Sau cu teamă.
Un om ajuns, de acum, în apropierea raclei Sfintei Parascheva. Un om altfel. Și, totuși, un om al Cuvioasei, printre atâția alți oameni.
Dar cu mine nu vorbești? Nu sunt om?… M-au marcat cuvintele ei. M-am întors să-i vorbesc. Cum să nu fie om? Cum să trec peste nevoia ei de a comunica?
De ce mi-e drag Sfântul Apostol Toma
Sfântul Apostol Toma a greșit. A fost îndoielnic și… necredincios. Dar asta nu i-a anulat multa iubire de dinainte – nici inima lui bună, care a avut tăria și smerenia de a-și recunoaște, mai apoi, greșeala. De a se pocăi. Căința dizolvă toate păcatele!
Dovadă a iubirii lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma are consacrate două zile în calendar – prima duminică de după Învierea Domnului și ziua de 6 octombrie.
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” – ce rugăciune, ce recunoaștere, ce durere și ce bucurie există în cuvintele astea! Nici n-a mai fost nevoie să pună degetul în rănile lui Hristos…
Mi-e drag Sfântul Apostol Toma. Prin exemplul lui, parcă s-a „sacrificat”, ca să ne ajute pe noi să înțelegem mai bine, să simțim mai bine, să fim fericiți. După cum i-a spus Mântuitorul: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”.
Ziua Sfântului Ioan Rusul – o zi în care n-am fost uitată!
În 2021, pe 24 mai, eram la București, la operația de strabism. Flancată de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și de ziua Sfântului Ioan Rusul, cu ajutor concret cerut și arătat al Sfintei Parascheva – după cum v-am povestit deja – mi-am luat inima în dinți și m-am lăsat pe mâna unor medici mai mult decât profesioniști. Totul urma să fie bine!
Înainte de operație, vorbeam cu Andreea despre Sfântul Ioan Rusul. Despre ziua lui. 27 mai, cum aveam să uit?! Tocmai Andreea îmi făcuse cunoștință cu el și, prin intermediul lui, la final de 2010, am trăit o „vindecare la minut” pe pielea mea!
27 mai, cum aveam să uit?!
După anestezie generală, operație, control post-operator și-o față de parcă fusesem bătută, pe 26 mai, seara, aveam să mă urc în microbuz și să revin la Iași. Pe drum s-a făcut „mâine”. Dar eu eram încă, în mintea mea, pe 26 mai.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
