„Inocenții” Ioanei Pârvulescu au primit premiul liceenilor
S-a încheiat FILIT 2017. S-a încheiat un eveniment de mare importanță pentru Iași – un spectacol al literaturii. Un eveniment pentru toate gusturile și pentru toate vârstele! E fascinant să vezi copii mici, liceeni, oameni tineri și mai puțin tineri – uniți într-o iubire comună! E încurajator să descoperi că pasiunea pentru lectura de calitate se menține și se transmite din generație în generație!
Acestea fiind zise, nu mi se pare puțin lucru să existe, în cadrul FILIT, un moment în care liceenii să ofere un premiu pentru cea mai îndrăgită carte apărută în decursul anului trecut.
Ce-s fericirile închipuite?
În ultima perioadă, vorbesc tot mai des despre oamenii ce afișează pe Facebook o fericire peste limite. Nu-i bai – fiecăruia îi este permis să se prezinte așa cum își dorește. Și, totuși, se nasc de la fericirile închipuite cel puțin două probleme.
Oamenii care se machiază cu fericire ajung seara să se demachieze. Oricât ai vrea să te afișezi altfel în fața lumii, când rămâi tu cu tine cad toate măștile. Mi se pare greu să joci la dublu. Să fii cineva în lume și să nu te iubești – căci tu nu ești așa… Să fii tu însuți în intimitatea ta și să nu te suporți – căci nu-ți oferi timp să te cunoști, să te tratezi, să te bandajezi, să te vindeci, să te placi, să te accepți, să te simți bine în pielea ta. Stresat de ce-o spune lumea, ajungi în stadiul în care nu mai ai ce spune despre tine…
La ce-ți folosește o fericire închipuită, atunci când ai uitat ce gust are fericirea?… La ce-ți folosește o fericire închipuită, de vreme ce nu ți-o închipui pentru a o chema în viața ta, ci doar pentru a o folosi de… decor?
O viață mai presus de rețelele de socializare
La celălalt capăt sunt oamenii care observă fericirile închipuite și tânjesc după ele. Sunt oamenii care nu înțeleg să facă distincția între o viață completă și trăită cu bune și rele, și-o viață prezentată la paravan – din care ne permitem să promovăm doar zâmbilici și pufoșenii.
Un cuvânt bun de la un om al străzii
L-am văzut și lucid, și amețit, și dormind, și treaz, și curat, și mai pătat. L-am observat de fiecare dată și l-am caracterizat… cuminte. Stă în dreptul unui automat de plată a parcării și vede mult mărunțiș, vede și portofele pline… Observă el, mai mult decât este observat. Nu cere, nu abordează pe nimeni, dar se lasă abordat. Și ajută, atunci când cineva care nu se pricepe îl roagă să-i explice modul în care funcționează aparatul.
De câteva zile, conduc cu el în minte. A fost prima dată când m-am oprit să-i dau ceva. M-a văzut că rămân în dreptul lui, că umblu în geantă… și abia atunci a început să vorbească:
Hai la vânătoarea de cărți FILIT! Descoperă „Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat”
UPDATE: Cartea a fost găsită! Felicitări, Alice! 🙂
***
FILIT! Apropierea de începutul lunii octombrie înseamnă, de cinci ani încoace, FILIT! Festivalul Internațional de Literatură și Traducere! O bogăție și o bucurie pentru Iași. O șansă fantastică pentru fiecare de a ne întâlni cu… oameni și cărți! De a vedea cum numele de pe o copertă capătă chip! De a asculta glasul celor care ne scriu și ne cheamă în poveștile lor!
Peste 300 de scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri și jurnaliști culturali din țară și din străinătate se vor afla, între 4 și 8 octombrie, la Iași. Sunt încântată peste măsură și aștept cu emoție fiecare moment din cadrul programului FILIT. Așa a fost în fiecare an. Acum, însă, e și mai și! Căci anul acesta sunt blogger acreditat FILIT! Alături de alți 14 colegi bloggeri, voi transmite atmosfera și bucuria FILIT prin articole, fotografii, informații din culise și povești de suflet! Nu va fi ușor, dar va fi antrenant și, cu siguranță, onorant!
Noi, cei 15, am pornit deja într-o aventură și vă provocăm și pe voi, cititorii, să vă antrenați pentru FILIT! Căci în Iași a început… vânătoarea! O vânătoare de cărți! Cea mai pașnică și mai veselă vânătoare – pentru că un lucru e sigur:
Întrebările din domeniul resurselor umane își găsesc răspuns la HR Summit Iași
* Cum identificăm corect principalele surse de motivație pentru angajați? * Cum creștem oameni care să ocupe poziții de management? * Cum recrutăm angajații potriviți și mai ales, cum îi reținem în organizații pe o perioadă îndelungată? Sunt întrebări de când lumea și pământul la care putem primi cu ușurință ochi dați peste cap sau un ridicat inocent din umeri. Că dacă tot omul ar ști răspunsurile… am trăi într-o lume ideală, cu angajatori și cu angajați ideali!
De cele mai multe ori, întrebările aparent simple au nevoie de super eroi care să ne ajute să găsim răspunsurile. Din păcate, super eroii nu se găsesc pe toate drumurile. Din fericire,
Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui!
Bunătate. Blândețe. Răbdare. Acestea sunt doar trei dintre caracteristicile ce i le putem atribui lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire! Iertare. Dumnezeu e pansament pentru suflet și Bucurie! Cu Dumnezeu alături avem toate șansele să ne mântuim! Singuri nu putem – asta e clar. Și nici prin propriile noastre forțe! Important e să dăm și noi o bucățică, să ne dorim să creștem duhovnicește – și El pune restul. Totul!
Dumnezeu este, însă, și Drept. Iar astăzi, la predica ținută în timpul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Techirghiol, am auzit șapte cuvinte care mi s-au înfipt în suflet: Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui! Ca să întărească ideea,
Fără Facebook pe plajă!
Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook!
Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase