Schimbă statisticile – alege și promovează Viața!
Cutremurător este prea puțin spus. Să urmărim clipul până la capăt și să aflăm care este realitatea în care ne bălăcim… Înotăm în sângele copiilor noștri – și, în același timp, ne întrebăm cu inocență de ce nu ne mai facem bine noi, ca popor?!… 🙁
Nu judec pe nimeni. Știu că pentru femeile din generația mamelor noastre avortul era o practică obișnuită… Dar nu înțeleg cum practica aceasta se menține încă și în zilele noastre, când informația este la tot pasul. Nu înțeleg cum de în 2018, de exemplu, principala cauză a morții a fost avortul. Mi se rupe inima…
Repet! Nu judec! Însă lucrurile acestea trebuie spuse, asumate, explicate. Ce trebuie să înțeleg și să înțelegem cu toții este că,
Cum am primit una peste nasul în vânt
În seara asta, în drum spre casă m-am amuzat un pic de un tip. Se oprise la trecerea de pietoni, lângă mine – și avea tot capul, privirea și, implicit, nasul pe sus. Dar nu a aroganță, ci așa erau el și starea lui de moment. Și da, chiar era comic cu nasul în vânt!
Fără să mă gândesc prea mult, am început să-mi analizez poziția propriului nas. Una deloc în jos, dar nici foarte în sus – cam pe-acolo cât să pot privi oamenii în ochi. Mda… ce să zic… părea că sunt ceva mai în regulă decât colegul meu de așteptare la roșu – deși n-avea niciun sens să mă compar cu el.
N-au trecut cinci minute de mers în continuare pe drum și m-am intersectat cu un alt tip care, de când a ajuns în dreptul meu și mult după ce-a trecut de mine, a urlat continuu:
– Ce-i cu tine? Ce mergi așa, cu nasul în vânt?! Cine te crezi? Cine-ai fi tu?
Am căscat ochii mari, maaari și-am început să râd cu tot sufletul! Dacă îmi spunea omul ăla cât sunt de simpatică, tot nu n-aș fi fost atât de încântată! 🙂
În seara asta am simțit în timp real care e puterea unui gând un pic răutăcios și a comparațiilor fără sens. În alt context, omul care s-a luat de mine m-ar fi tulburat. Astăzi, el doar m-a smerit. Săracul, dacă ar ști el ce bine mi-a făcut, cu siguranță că în noaptea asta s-ar culca un pic mai liniștit!
În seara asta am primit o lecție interesantă. Iar nasul, slavă Domnului, e tot acolo, la locul lui! 🙂
Șase ore petrecute pe… Traseul Memoriei!
– Maria, ți-a plăcut pe Traseul Memoriei?
– Și încă o să-mi mai placă!, a spus ferm, când a simțit c-aș cam vrea să părăsim grupul.
Așa că am continuat. Iar acum, când trag linie, spun cu bucurie și cu uimire că ziua de sâmbătă a fost una cu șapte ore pe drumuri de Iași, dintre care șase ore cu totul și cu totul speciale! Șase ore petrecute pe Traseul Memoriei!
Primăria Municipiului Iași a organizat în 2018 tururi ghidate gratuite, sub umbrela Centenarului Marii Uniri.
Proiectul Traseul Memoriei a propus parcurgerea unui drum turistic și istoric. Prin el, s-au pus în valoare clădirile monument din Iași în care au funcționat instituțiile Statului Român și principalele Misiuni Diplomatice în perioada 1916-1918.
Căci nu-i de ici, de colo, rolul pe care orașul Iași l-a avut acum un secol! Vorbim atât din perspectiva efortului de a menține stabilitatea instituțională a statului român, cât și din aceea a actelor premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
România Mare – Ansamblul Mitropolitan Iași Rezumatul rezumatului
Încerc să povestesc foarte pe scurt cum a fost. Ne-am întâlnit la Universitatea din Copou, în Sala Pașilor Pierduți, cu ghidul Silviu Teodor-Stanciu. O minune de om care a știut să comunice și să explice pe înțelesul tuturor vârstelor, care a știut să ne țină conectați întreg traseul!
La Universitate, am vizitat Biblioteca Veche și Aula „Carmen Sylva”.
Biblioteca Universității – la începuturi Apoi am urcat în Turnul de Apă al Universității, unde am admirat orașul de sus și o expoziție dedicată Centenarului Marii Uniri și Primului Război Mondial.
Regele Carol I și Regina Elisabeta – fotografie din cadrul expoziției de la Turnul de Apă al Universității Am coborât spre recent înființatul Muzeu Militar Național „Regele Ferdinand I” de la Cercul Militar din Copou. Apoi am fost la Palatul Copiilor și la Muzeul Unirii.
Următoarele pe listă: Teatrul Național, Palatul Roznovanu – sediul Primăriei Municipiului Iași, Muzeul Catedralei Mitropolitane și Banca Națională a României, filiala Iași.
Teatrul Național Iași – fotografii de la Muzeul Municipal Iași Aici chiar am vrut să pun punct traseului, dar Maria a insistat să nu facem asta. Voia să mergem în continuare, chiar dacă ultimul obiectiv, Muzeul Municipal, era destul de departe și îl mai vizitase cândva, când se organizase acolo Muzeul Iluziilor.
Ferdinand I al României – Muzeul Municipal Pași mulți – și bucurie direct proporțională pe Traseul Memoriei!
Într-un final, mi-a părut bine că am făcut ascultare de copil. Pe drum ne-am mai oprit în câteva rânduri. Am aflat noi și noi informații cu adevărat faine despre tot felul de clădiri, zone și momente istorice semnificative!
Iar acest lucru despre care zic abia acum s-a întâmplat pe parcursul întregii zile! Așa se face că am aflat o mulțime de informații extra Centenar! Despre orașul nostru și despre locuri prin care trecem mereu fără să conștientizăm câtă istorie ascund!
E fantastic și nu-i decât o picătură care mi-a reaprins dorința de a descoperi Iașul pe viu, la pas, dar și prin scris, prin intermediul celor Şapte pietre!
Fantastic a fost și să trec prin aventura aceasta alături de Maria. Știam că îi place să vadă locuri noi și să viziteze muzee – dar nici prin gând nu-mi trecea că va rezista. Că va rămâne fascinată la un întreg traseu de șase ore, că nu se va plictisi, că nu se va plânge c-o dor picioarele!
Patriotul – numele dat ghidului nostru 🙂
Oricum, ideea faină e că în aceste Trasee ale Memoriei vizitatorii pot urmări întregul parcurs sau se pot adăuga grupului la orice moment, de-a lungul vizitelor.
Recomand, totuși, parcurgerea întregului traseu. Căci se poate! O spune Maria de 8 ani, o spun și niște adolescenți și tineri, și mai puțin tineri… oameni în jur de 70 de ani alături de care am fost sâmbătă! Nu ai cum să te plictisești și, oricâte ai ști despre Iași, nu ai cum să nu afli o grămadă de alte informații de la ghid!
– Mami, Patriotul e chiar mai deștept decât tine!, mi s-a spus cu imensă admirație.
Iar eu nu m-am supărat, pentru că este un adevăr! 🙂 Da, Silviu Teodor-Stanciu este ghidul empatic și foarte, foarte deștept! Numit Patriotul – deoarece a mers continuu alături de noi cu un steag ridicat sus, în mâna dreaptă, pentru a-l repera și a-l urma în mulțime.
A fost minunat! Pe cât de… gratuit, pe atât de bogat! Mulțumesc organizatorilor, ghidului și grupului fain din care am făcut parte!
S-a dat startul la vânătoarea de cărți! E semn că… FILIT bate la ușă!
UPDATE: Cartea și-a găsit vânătorul!
Felicitări tuturor! ***
Începutul lunii octombrie înseamnă, de șase ani, FILIT! Festivalul Internațional de Literatură și Traducere! Un eveniment la care scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri și jurnaliști culturali din țară și din străinătate spun prezent! Un eveniment care dă valoare Iașului și care bucură nespus!
O bucurie și o onoare pentru mine este să anunț că și anul acesta, alături de colegii mei, sunt blogger acreditat FILIT. Asta înseamnă că, între 3 și 7 octombrie, cât va dura Festivalul, mă cam mut în Casa FILIT!
Forza ZU – un concert pentru toate generațiile
Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert, ci un amalgam de evenimente faine, desfășurate la Iași pe parcursul a patru zile. Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert – dar a avut în centrul său, firește, concertul!
După marea aventură din 2013, 2018 a venit mai bogat. Mai bogat în planul de organizare, în numărul de artiști, în orele de bună dispoziție și în publicul care-a ales să fie prezent la eveniment. A fost… a fost de zile mari! Asta spun eu – și-mi asum. Îmi asum că există și alții care, din diverse motive, au avut mereu câte un ghimpe și câte un prilej de a comenta. Eu cred, însă, că e loc sub soare pentru toți.
„Scurtcircuit” la Ateneul din Iași. Vineri e seară de film, de lacrimi și de speranțe
Tragedia de la Giulești din august 2010 mi-e vie în amintire. Născusem cu mai puțin de două luni în urmă. În Iași, nu în București – dar ce contează? Am simțit nenorocirea aceea ca pe un pumnal în inimă… Iar eu am simțit-o… metaforic vorbind. Alții au suferit cu adevărat, nu eu.
Un banal scurtcircuit a dus atunci la moartea a șase nou-născuți și la traumatizarea fizică și psihică a altor cinci bebeluși, care au supraviețuit în incendiu. E cumplit modul acesta de a „întâmpina” viața și de a acapara bucuria apariției unui nou membru în familie…
Scurtcircuit. Așa se numește filmul a cărui avanpremieră va avea loc vineri, 16 februarie, ora 20.00, la Cinema Ateneu.
100 de cruci la 100 de ani
În contextul sărbătorii Unirii Principatelor, dar și a celor 100 de ani de la Marea Unire, la Palatul Culturii din Iași s-a deschis expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”. Până pe 4 martie, dacă ajungeți în zonă, puteți vedea obiecte folosite în practica religioasă – icoane, cruci – și lucrări de artă contemporană, cu tematică explicit sau implicit religioasă. Tipologia obiectelor este variată, de la icoană la pictură de șevalet și sculptură, de la artă populară la artă cultă.
Punctul de legătură în toate îl reprezintă Crucea – jertfă de sine asumată, depășire a propriilor limite și a barierelor dintre noi, sprijin și nădejde, semn înscris în creație, al biruinței morții.
„Fragment de istorie” – Valentin Scărlătescu. Foto: Pr. Silviu Cluci
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
