Tur ghidat prin Cimitirul Eternitatea
La sfârșitul săptămânii trecute, am petrecut câteva ore în… Cimitirul Eternitatea! De data aceasta, nu pentru a ne lua rămas-bun de la cineva – ci pentru a învăța! Au fost momente vii și pline de informație, grație ghidului fantastic Irina Tacu Cociu. Turul ghidat a făcut parte din cadrul proiectului Promovarea Patrimoniului între Real și Virtual. Un proiect implementat de Asociația Iași – Artă, Cultură, Patrimoniu și finanțat de Primăria Municipiului Iași.
De ce am ajuns în Cimitirul Eternitatea? Pentru că-l știu dintotdeauna și pentru că-l știu prea puțin. Pentru că, atunci când vorbești despre el, vorbești despre al doilea cimitir din țară ca mărime, după Cimitirul Bellu din București. Un loc în care sunt înmormântate peste 900 de personalități. Sunt scriitori, medici, arhitecți, cofetari, fotografi, pictori, oameni politici sau din familii boierești.
Un drum prin labirintul senzorial – un minut și jumătate altfel
Am aflat că mă cheamă Ana, că am 8 ani și că trebuie să mă întorc de la școală spre casă. Mi s-au pus un ghiozdan plin în spate și o greutate la un picior. Apoi, mi s-au dat un portofel, niște căști și o pereche de ochelari caraghioși – cu lentilele colorate și groase, parcă parte dintr-un glob disco. Încă dinainte de a păși în labirintul senzorial, am simțit că mi se întoarce lumea pe dos.
În căști auzeam tot felul de zgomote stridente, voci, claxoane, sunete de ambulanțe în misiune. Părea să nu mă deranjeze atât de tare. Cel puțin, nu atât de tare în comparație cu ochelarii aceia care mă făceau să orbecăiesc. Vedeam neclar panoul de la intrarea în labirint – dar nu reușeam deloc să aproximez distanțele. Pășeam fricos, să nu mă lovesc și, totuși, dădeam cu mâinile prin aer, căci intrarea era mult mai departe.
Fluturi tropicali – și-un fluture în palma mea
Regula în cadrul Expoziției de fluturi tropicali vii era… să nu pui mâna pe fluturi. Dar… dacă un fluture te ia el de mână? Dacă își găsește el un loc bun și liber în palma ta? Ce faci? Îl alungi? Nicidecum. Îl privești fascinată și știi sigur că nimeni n-a încălcat nicio regulă. E doar un moment de bucurie, un pansament, o pată de culoare.
Am mers în Lumea Dinozaurilor!
Am mers aici, aproape de casă – și-am ajuns în… Lumea Dinozaurilor! Un loc deloc de Jurassic Park, la modul acela înfricoșător, ci unul interesant și prietenos.
În Parcul Palas și înăuntru, în Sala Atrium sunt, până pe 19 iunie, peste 20 de exponate în mărime naturală, dintre cele mai cunoscute specii de dinozauri descoperite până acum.
Unii dinozauri impresionează prin dimensiune, ajungând și până la 13 metri lungime. Alții prin colorit, alții prin mișcări. Adică există și câțiva dinozauri, dar și doi mamuți și un copac animatronici – își mișcă membrele, închid și deschid gura, respiră, clipesc, scot sunete.
Tarantule vii prin Iași
Da, am văzut 36 de tarantule vii prin Iași. Dar nu așa, lăsate de capul lor, ci în cadrul expoziției The TaranTerra Project, la Palas.
Ce să spun… sunt niște verișoare mai mari ale păienjenuților pe care-i mai întâlnim în viața de zi cu zi. Frumoase ca niște plușuri (ori ca tarantula noastră din sârmă plușată) – cu modele și culori interesante… și mișcătoare, frate! Din terariile lor n-am reușit să le pozez în toată splendoarea – dar nici nu le-aș fi ținut în palmă de amorul artei! 🙂
Tarantula Brienne Am fost cam pe fugă… și nu pot spune că am reținut multe informații. Dar, pentru cine voia să studieze, avea ce. Pentru că în dreptul fiecărei tarantule era un carton cu imagine, denumire oficială, denumire populară, temperament, dimensiune maximă, longevitate.
Șapte mărturii din care poți înțelege pelerinajul la Sfânta Parascheva
De-a lungul vremii, la pelerinajul de Sfânta Parascheva am vorbit cu diverși oameni, din toate categoriile: femei, bărbați, copii, tineri, în vârstă, săraci sau bogați, ortodocși sau nu, români sau nu, cu „vechime” de pelerin sau așezați pentru prima dată la rând. Un rând care poate dura de la 20 de minute la 30 de ore. Cu soare și vreme bună sau cu vânt, frig, ploaie și chiar zăpadă!
Am adunat șapte mărturii din anii trecuți care mi-au rămas tare, tare de suflet! Te invit să le urmărești. Cred că eu aș putea să explic mult și bine – și-aș fi acuzată că-s subiectivă. Dar când îți explică un ortodox care nu prea credea până n-a experimentat trăirea, când îți vorbesc o bătrânică, un catolic sau un musulman, un ortodox din Africa sau unul din Serbia… parcă e mai fain! 🙂
Flick Domnul Rimă – „Toate la timpul meu”
Am mers să mă plimb un pic
Și-am văzut pe Domnul Flick,
Ne-am vorbit numai în rime
Și-am luat carte cu-al său nume.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
