Aseara am asistat la o mica bataie intre catei si la o cearta… de m-am plictisit!

Ne plimbam in parc, in Copou, si in fata noastra s-au intalnit doua tanti, cu patrupedele in lesa. Catelusii s-au mirosit, s-au descoperit ca sunt, de fapt, cateluse. De aici, distractie! S-au incaierat, s-au incalcit in ate, stapanele tipau de numa’ numa’ si incercau sa le desparta. Momentul n-a durat mult, dar a fost… intens. Si, pana la urma, firesc.

Ce-a urmat insa, m-a amuzat la culme. Una dintre stapane si catelusa ei mergeau in directia in care mergeam si noi. Astfel, am putut asista la mustruluiala. Asa te-am invatat eu pe tine? Asta e educatia pe care ti-am dat-o? Te scot in parc si ma faci de ras, a? E frumos asa? Asa arati tu ca esti o domnisoara civilizata? Intrebarile au continuat mult si bine. Doamna – care nu avea mai mult de 35 de ani – a inceput sa se indeparteze de noi. De acum n-o mai auzeam, dar ii vedeam mainile zburand prin aer, intr-un fel tare comic de a-si sustine cearta. Oamenii de pe banci, prin dreptul carora trecea, isi intorceau automat privirile si buseau in ras. Iar ea era atat de concentrata in a face educatie „copilului”, incat parea ca nu mai vede si nu mai aude nimic in jur…

Cu siguranta, ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit aseara ar fi fost sa ma aflu in pielea catelusei. Cred ca a avut o migrena ingrozitoare si i-au tauit urechile toata noaptea…