Dacă viața-ți oferă o rochie albă… fă-i un model!
Nu mă omor după revistele-program tv. Se pare, însă, că orice chestie poate avea utilitatea ei – chiar mai presus de fix utilitatea ei
Joacă-te cu mine! #completeaza
Am prieteni simpatici și creativi, oameni care nu se tem să răspundă la provocări. Prietenii mei sunt persoane cărora le place să se joace – și-o fac cu toată seriozitatea și bucuria din lume.
În contextul acesta s-a născut ideea , provocarea, jocul celor trei puncte. Completează… Așa am spus prima dată pe Facebook, într-o zi dedicată… prietenilor… Prietenul la nevoie se… Și-au fost câteva completări – de bine și de mai puțin bine, amuzate, dar și de suflet, creative și foarte fain punctate.
În Moldova, papucii nu-s doar de casă
Pe la 6 ani, la mare, Maria a încercat să-i facă un compliment unui tip simpatic: Vai, ce papuci frumoși ai! El a început să râdă cu drag, dar și cu un aer de ușoară superioritate de capitală… și să-i explice: Dar nu-s papuci, sunt adidași! 🙂 Maria știa că papucii-s adidași, însă nu înțelegea de ce aceștia nu sunt acceptați și în categoria cea mare, a papucilor!
Pentru că la noi acasă, în apartament, în Iași și în Moldova, termenul de papuci
Mi-am luat pisică
Am uitat să vă spun cea mai mieunătoare știre a ultimelor zile! Mi-am luat… pisică! Se înțelege foarte bine cu șoarecele meu și fac o super-echipă împreună!
Adevărul – între lalele și mamele
Lalele, lalele… frumoasele mele lalele… Am cântat precum Luigi Ionescu la greu în copilărie, căci îmi plăcea melodia și simțeam eu că mi-s puse în valoare calitățile… Care calități? Citește mai departe.
Mamele, mamele, frumoasele mele mamele/ Să creșteți mari, cu sfârcuri tari… Nu doar despre lalele, ci și despre mamele am cântat o luuungă perioadă, până când m-au auzit ai mei.
Jugul primei zile din an
Se spune că, aşa cum ne începem anul, aşa-l vom continua. De aici – grămezile de superstiţii care ne însoţesc la trecerea dintre ani și care pun jug primei zile din an. Avem bani mulţi la noi şi ceva roşu, intim, mâncăm struguri şi peşte… ne prindem de fundul pantalonilor şi sărim de cinci ori, facem trei tumbe şi urlăm la lună. În fine.
Totuşi, dacă privim pe sub machiaj, pe sub lucrurile deja pregătite şi bine puse la punct, anume ca anul să fie frumos şi bun şi bogat… descoperim realitatea. Realitatea aceea de care încercăm să fugim şi care ne bate, mai mereu, pe umăr.
Printre crizanteme. Aici miroase a mort!
În miezul unei toamne am fost la o înmormântare. Specific anotimpului… m-am despărțit de bunicuța pe care am vizitat-o ducându-i un buchet de crizanteme. Logic, n-am fost singura care a procedat în acest fel. În toată biserica mirosea plăcut a tămâie, a flori de toamnă și a lumânări aprinse – pâlpâind de emoție și luminând calea femeii spre Împărăția lui Dumnezeu.
Peste câteva zile am participat la un alt eveniment la care nu am mai adăugat lacrimi, ci doar zâmbete: o expoziție cu flori.