• Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş

    Cate grade sunt la Iasi?

    19 iunie 2011 /
    Avem un termometru care ne spune si temperatura din casa, si pe cea de afara.
    Afara, mai da rateuri – pentru ca, daca-l bate soarele-l cap, il cam ameteste. Umbreluta care i-am pus-o, sa-l mai fereasca, nu poate face minuni.
  • Haz de necaz,  Pentru minte

    Doza de nebunie

    19 iunie 2011 /

    * E o intrebare care uneori ma pune in incurcatura: eu sunt nebun sau ceilalti? (Albert Einstein)

    * Exista o linie subtire intre geniu si nebunie. Iar eu am sters aceasta linie. (Oscar Levant)

    * De obicei era nebun, dar avea si momente de luciditate, cand era aproape stupid. (Heinrich Heine)

  • Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Am comis-o!

    14 iunie 2011 /

    In copilarie, am constatat ca multe femei, dupa ce se marita si, mai ales, dupa ce fac un copil, se tund. Scurt. Ce urat!, ziceam eu!

    In prezent, maritata sunt, copil am. Deci – m-am tuns. Scurt! Si, asa, am inceput sa devin o femeie dintre acelea pe care le observam si le criticam.

  • Haz de necaz,  Te-Ve(de)

    Ce poti invata din reclame (II)

    8 iunie 2011 /

    * Tot timpul, noul e mai bun, chiar daca vechiul apartine aceleiasi super-extra firme. Asta, pana cand si noul devine vechi…
    * Daca noua din zece medici recomanda un produs, al zecelea medic ori a adormit, ori e in concediu, ori si-a dat demisia.

  • Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş,  Vietăţi

    Muschiulet de pui vs. crantanele

    28 mai 2011 /
    Un catel mic si latos se plimba cu stapana lui. Din sens opus, se apropie o bunicuta cu un pachetel in mana. Venea de la alimentara, probabil, cu o bucata de muschiulet feliat. Vede patrupedul, desface fericita pachetul, ia o bucatica de carne si se apleaca spre el.
    Stapana: Vaiiii, nu-i dati!, si-si ia, repede, catelul in brate.
    Bunica: De ce? E muschiulet proaspat de pui.
    Stapana: Nu mananca decat crantanele.
    Bunica (insista): Dar e proaspat!
    Stapana (amabila, dar iritata): Da, doamna, dar el mananca doar crantanele.
    Bunica: Ce-s alea?
    Stapana: Mancare speciala pentru catei. De la mancarea pentru oameni face… (se gandeste) bubite!
    Bunica (indepartandu-se agale, isi face cruce): Doamne, pazeste, ce-a mai aparut!

    Privit din exterior, a fost un moment comic. Pentru bunica, a fost trist. Dar, nici eu nu mi-as fi lasat cainele (pe care nu-l am), asa cum nu-mi las nici copilul, sa manance de la straini. Daca, sub chipul ei de bunica dulce se ascundea un gand… otravitor? Asa ca, mai bine, fiecare cu mancarea lui. Si cu bubitele lui 🙂