Sfinții Trei Ierarhi – împreună
Deşi Sfinții Trei Ierarhi au, fiecare, o zi a lor, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) şi Sfântul Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriţi astăzi, împreună.
Acum aproape o mie de ani, au apărut dispute între creştini, care nu ştiau în ce ordine a importanţei să-i situeze pe cei trei sfinţi. Atunci, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat episcopului Ioan al Evhaitelor unul câte unul, după care câte trei împreună, aievea, iar nu în vis:
Vă rog, spălați-vă și după Bobotează!
Pe mine mă enervează expresia crede și nu cerceta. Scoasă din context, e una dintre cele mai folosite pentru a „justifica” îngustimea credinței și prostia unor oameni. În realitate, creștinul e dator să cerceteze, să învețe, să asculte, să deosebească Tradiția de „tradiții”. Așadar… vă zic de pe acum: spălați-vă și după Bobotează!
Zilele acestea, aproape obsesiv, ne confruntăm cu tradiția-superstiție în care ni se spune, și aproape ni se impune, ca opt zile după Bobotează să nu facem baie, să nu spălăm rufe, să nu ne îmbăiem copiii. Nu știm cum a apărut această practică, dar un lucru este cert: intri în gura băbuțelor, pe motiv că faci mare păcat.
Dar, oare, nu este mai mare păcat să stai nespălat atâtea zile? Nu te poate obliga nimeni să nu puți – însă, asta e doar alegerea ta. Nu poți pune nespălatul și nespălarea în cârca credinței.
Bisturiul nu ține cont de etnie
A trecut prin multe momente menite s-o doboare. A plâns în fața lor, le-a stat împotrivă sau, pur și simplu, le-a întors spatele. Pe toate a reușit să le transforme în experiențe de viață.
„Sunt Alina Călin, medic rezident Chirurgie Generală, de etnie romă”. Simplu și la obiect – așa se prezintă, fără a-și ascunde zâmbetul cel frumos. Te pierzi în ochii ei verzi și parcă nici nu știi cum să mai continui discuția. Tonul ei sună atât de calm și de natural, încât te dezarmează.
Despre Sfânta Cruce
Mulţi dintre noi purtăm o cruciuliţă la gât ca pe un talisman sau ca pe un simplu accesoriu. Ne mândrim cu dimensiunile crucii, cu materialul preţios din care este alcătuită, cu valoarea ei.
Uităm că o cruce nu e un simplu obiect, ci un semn prin care ne definim şi ne asumăm condiţia de creştin.
Un semn prin care ne mărturisim credinţa. Crucea trebuie purtată cu demnitate şi cu teamă, cu bucurie şi cu smerenie. Diavolii se tem de Cruce, în măsura în care noi credem în Ea.
Donăm speranţă şi celule stem
De multe ori, ne propunem să salvăm lumea. Dar, termenul acesta de lume… sună atât de pompos și, în același timp, atât de generic și de impersonal, încât abandonăm totul, după câteva clipe de vitejie. Conștientizăm că suntem prea mici pentru o lume atât de mare și conștientizăm că visele uriașe prea rar pot fi susținute. Totuși, ce s-ar întâmpla dacă am realiza și ne-am face vise pe măsura puterilor noastre? Putem salva lumea? Nu! Dar, putem salva un om! Putem să-i salvăm lumea lui și putem, astfel, să contribuim la o frântură de bine pentru lumea cea mare.
Conștientizare
Promovam azi, pe Facebook, o scriere de pe Doxologia. În care, printre altele, vorbea despre prigoana creștinilor din statele majoritar musulmane.
Și, pusesem acolo fragmentul cel mai dureros. Mai… șocant – că tot este la modă termenul. „La intrare în localitate, au fost opriţi de un post de control, care s-a dovedit a fi unul fals. Cinci bărbaţi îmbrăcaţi în hainele armatei siriene au deschis focul asupra maşinii. Tinerii au fost scoşi din vehicul şi aşezaţi pe pământ. Jihadiştii, observând că Fadi avea la gât Crucea Mântuitorului Hristos, i-au înfipt crucea în piept apoi, ducându-l la marginea drumului, l-au decapitat.Joaca de-a camera ascunsă în şcoli
Profa cea mai de treabă din generală a fost, de departe, doamna de matematică. Atunci când era de glumit, când era de mers în excursii sau în tabere, se afla pe primul loc în sufletele noastre.
Profa cea mai de temut – atunci când treceam la lucruri serioase – era tot doamna de matematică. Avea un stil de predare profesionist la care îmbina, uneori, și câte o castană. Nu cred c-a scăpat careva dintre noi fără castane! Ba, eu mi-am luat și-o cretă, fix în frunte, într-o oră când, în loc să fiu atentă la tablă, mă uitam aiurea, pe pereți!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
