Să fim alături de copiii cu dizabilități din România – fiind alături de Mihai Neșu!
Clipul despre Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilități neuromotorii „Sfântul Nectarie” și despre provocarea lui Mihai Neșu la care cu toții vrem să contribuim a fost prezentat duminică, pe 15 decembrie, la Concertul de colinde al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Cătălin, colegul meu, mi-a zis așa: „Am urmărit clipul de zece ori înainte. Și, totuși, când l-am văzut în sala asta mare, cu atâția oameni la un loc, m-au cuprins niște emoții de parcă eram la prima vizionare!”. Pe mine m-a bucurat mărturisirea lui. Pentru că munca noastră, a celor de la Doxologia, e vie! E plină de emoții, e făcută cu tot sufletul. Doamne ajută să fie de folos!
Nu uita! Un mesaj la 8844 cu textul CRED înseamnă 2 euro în fiecare lună pentru Complexul de recuperare caritabil pentru tinerii și copiii cu dizabilități.
Or fi mulți, or fi puțini banii aceștia? Că de importanți… ei sunt extraordinar de importanți! Să punem mână de la mână pentru a construi o faptă bună!
***
Citește și:
* Mihai Neșu – minunile merg mai departe
* Mesaj de la Mihai Neșu – despre bucuria Nașterii Domnului
UPDATE!
România. Iași. 14 decembrie 1989
La 30 de ani de la căderea comunismului, Cassian Maria Spiridon a vorbit pentru Doxologia despre evenimentele petrecute în preajma zilei de 14 decembrie 1989, despre perioada de anchetă și de arest, despre Iași – în directă legătură cu ceea ce a însemnat Revoluția din Decembrie 1989.
Cassian Maria Spiridon este
Sfântul Nicolae – același cu Moș Nicolae, dar și cu Moș Crăciun!
De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.
Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂
Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.
A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur. Un minunat! În timpul vieții și mai presus de viață. Căci a plecat în veșnicie și în brațele lui Dumnezeu, dar continuă să ne aibă în pază și să se roage Creatorului pentru noi!
Un bătrân cu pelerină roșie și cu barbă albă
De aceea, a fost reținut de toate popoarele. Mikulás i se spunea în Ungaria, Mikuláš – în Republica Cehă și Slovacia, Mikołaj – în Polonia.
În țările nordice era cunoscut sub numele de SinterKlaas și prezentat ca fiind un bătrân cu pelerină roșie şi cu barbă. De unde „pelerina”? De la ceea ce a văzut și a putut înțelege creștinătatea protestantă prin veșmântul său arhieresc. Călare pe un cal alb, se știa despre SinterKlaas că face minuni și aduce daruri.
Din păcate, în timpul reformei protestante, în partea nordică a Europei s-a renunțat la cultul sfinților și la prețuirea față de Maica Domnului. În acest context, și Sfântul Nicolae a fost scos din Biserică. Însă, din fericire, el n-a putut fi scos din conștiința de veacuri a credincioșilor. În Danemarca și în Olanda, lui SinterKlaas i s-a păstrat latura binefăcătoare și a putut, astfel, să împodobească sărbătoarea Nașterii Domnului.
Câțiva ani mai târziu, America făcea cu ochiul prin creșteri economice și prin promisiunea unei Lumi Noi… Imigranții l-au luat cu ei pe SinterKlaas, dar i-au pierdut și minimul de sacru pe care îl avea în Europa. În 1823, într-un ziar din New York, Moș Nicolae devenea din ce în ce mai… Santa Klaus, „un moș vesel, dolofan și jovial, cu obrajii veșnic roșii”, iar în 1860, în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly, a apărut imaginea lui – în costum roșu, cu nasturi negri și cu o curea din piele.
Ho, ho, ho, dragii moșului! Au mai trecut niște ani până la rezultatul de azi. Moș Crăciun a fost „definitivat” în 1931, ca rezultat al unei campanii publicitare pentru Coca-Cola.
Și-o să închei postarea preluând concluzia din textul de pe Doxologia:
„Vorbim, astfel, despre o istorie, un drum, o devenire. De la Sfântul Nicolae, dăruitorul episcop din Asia, la Moșul pe care cu toții îl așteptăm. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni. Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă.
Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva. În ceva care aduce bucurie prin daruri. Astfel, Sfântul Nicolae, din mila lui Dumnezeu, este cinstit în întreaga lume: în Ortodoxie, prin Sfintele sale moaște și icoane, iar în lumea cea mare – prin Moșul Crăciun cel darnic și bun!”
Mihai Neșu – minunile merg mai departe
Am fost plecată alături de colegii de la Doxologia într-un tur de forță. În două zile, Iași – Oradea – Iași. I-am explicat înainte Mariei mele de ce-o las singură cu bunicii: că urmează să-l întâlnesc pe Mihai Neșu, că el are să-mi povestească despre un super-proiect prin care ajută copilașii bolnăviori și despre un super-plan de extindere a proiectului. În acest context, i-am zis și cine este Mihai Neșu. În viziunea mea de adult stricat, am făcut o separare de planuri: am vorbit despre viața lui de dinainte de accidentare și despre viața de acum. La care Maria a exclamat: „Asta înseamnă să știi să continui ce ai început!”.
Două secunde am avut așa, o uimire-dezamăgire. Părea că nu prea a înțeles ce-i spusesem… Dar am avut prezența de spirit s-o întreb: „Cum adică? La ce te referi?”.
„Păi, da!”, mi-a răspuns. „Era o vedetă atunci când era sănătos. Și era o vedetă adevărată, un model pentru cei din jur. Acum continuă să fie o vedetă și un exemplu pentru noi! Necazurile și problemele de sănătate nu l-au scos din joc!”
Visul lui Mihai Neșu
Am îmbrățișat-o pe copilă și i-am dat dreptate. Acolo unde noi vedem „fractura”, cei mici văd mai în profunzime, iar înțelegerea pare firească. Așa este. Viața înseamnă continuitate, iar Mihai Neșu ne e, cu adevărat, o lecție.
Actualul Centru de recuperare pentru copii cu dizabilități neuromotorii Sfântul Nectarie are 200 de metri pătrați și ajută cu diverse terapii peste 100 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani. Iar listele de așteptare sunt lungi și apăsătoare…
Visul lui Mihai Neșu, visul Mariei-Iulia Băcăran – directorul executiv al Centrului, visul prietenilor Andreea și George Ogăraru, visul multor oameni de suflet este acela de a vedea creat Complexul de recuperare caritabil dedicat copiilor și tinerilor cu dizabilități.
De la 200 de metri pătrați pentru care momentan se plătește chirie – la un teren de 2 hectare! Va crește numărul copiilor beneficiari, dar și vârsta lor și șansa de integrare în societate! Astfel, rețeaua va include atât terapii avansate de recuperare pentru copiii și tinerii până la 18 ani, cât și ateliere de învățare a unor meserii în horticultură, grădinărit, bucătărie și servire, îngrijirea animalelor + joburi pentru cei peste 18 ani în cadrul complexului înființat de Mihai Nesu Foundation!
Cum va arăta rezultatul de pe cele două hectare?
Complexul propune ca baza de agrement să fie deschisă și pentru oamenii fără probleme de sănătate – cu piscină, fermă de animale, grădini multisenzoriale, nectar bar, salad bar și spațiu de petreceri pentru cei mici – care să susțină, toate împreună, la nivel de comunitate, cea mai dezvoltată rețea medicală de recuperare și integrare a copiilor și a tinerilor cu dizabilități.
Iată cum are de gând să arate Complexul! Atenție! Clipul acesta este realizat de Mihai Neșu – în condițiile în care el este paralizat. Dacă el poate munci, crea, visa, ajuta… noi ce scuze mai avem?!
Noi TOȚI ne putem implica în acest proiect și putem demonstra că suntem OAMENI – în fiecare zi! Putem avea continuitate în omenie, nu-i așa? Putem, pic cu pic, să facem binele!
Concret, cum putem ajuta?
*** Putem dona 2 euro lunar, printr-un simplu sms trimis la 8844 cu textul CRED.
*** Să intrăm, de asemenea, pe site-ul Fundației Mihai Neșu, la categoria „Cum pot contribui”. Numai să se dorească… pentru că variante de a contribui există!
Să profităm acum! Să fim buni acum! Să nu întoarcem spatele minunilor la care putem contribui! Să nu ne amăgim cu gândul că noi sau copiii noștri nu avem nevoie de ajutor! Să ne bucurăm de prezent și să fim recunoscători pentru sănătate și pentru un ban, oricât de mic, de care ne putem lipsi și de pe urma căruia putem clădi binele! Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru fiecare pas, pentru fiecare îndoire de genunchi, pentru fiecare pahar de apă pe care putem să-l ducem singuri la gură! E mare lucru!
UPDATE:
* Vezi clipul de prezentare la care am lucrat: Să fim alături de copiii cu dizabilități din România – fiind alături de Mihai Neșu!
Față în față cu Dan Negru, într-un interviu pentru Doxologia.ro
Măi, ce să zic?! Așa frumos s-a uitat la mine Dan Negru de-a lungul întregului interviu!
Dar de vorbit a vorbit și mai frumos! Pentru că e, pur și simplu, un om frumos din toate punctele de vedere!
În preajma Hramului de Sfânta Parascheva, în 2019, am avut bucuria și onoarea de a sta de vorbă cu Dan Negru,
„Toate pelerinajele au ceva în comun: bucuria pelerinilor”
Am avut, de curând, un dialog cu cercetătorul Mirel Bănică. Pentru Doxologia, am discutat despre pelerinajul de la Iași, de Sfânta Parascheva, dar despre alte pelerinaje din țară și din străinătate.
Mirel Bănică este
Schimbă statisticile – alege și promovează Viața!
Cutremurător este prea puțin spus. Să urmărim clipul până la capăt și să aflăm care este realitatea în care ne bălăcim… Înotăm în sângele copiilor noștri – și, în același timp, ne întrebăm cu inocență de ce nu ne mai facem bine noi, ca popor?!… 🙁
Nu judec pe nimeni. Știu că pentru femeile din generația mamelor noastre avortul era o practică obișnuită… Dar nu înțeleg cum practica aceasta se menține încă și în zilele noastre, când informația este la tot pasul. Nu înțeleg cum de în 2018, de exemplu, principala cauză a morții a fost avortul. Mi se rupe inima…
Repet! Nu judec! Însă lucrurile acestea trebuie spuse, asumate, explicate. Ce trebuie să înțeleg și să înțelegem cu toții este că,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
