Inca un pas in virtual
Acum vreo doua zile am comis-o. Aparent, am intrat in randul lumii. Dar eu cred, mai degraba, ca m-am lasat prostita. Mi-am facut cont pe Facebook. Hmmm… Sa vedem ce-o sa iasa. Oricum, sunt destul de calma. Nu prea inteleg entuziasmul unora. Si mai ales problema lor in a-si face o ferma… „Vai… n-am mai muls vacile de sase zile! Cred c-au crapat deja!” :))) Asta e prea tare! Si laptele e tot virtual, presupun 🙂
Neee! Nu ma las! Pana la proba contrarie, voi fi un utilizator moderat de FB. Iar daca observati ca o iau razna, sa ma trageti de manecuta!:)
Revine… atacul degetelor de la picioare!
Desi cu zero comentarii pe blog, Atacul degetelor de la picioare a starnit o groaza de glume, rautati si interpretari. Pe mess, in loc de „buna ziua”, mi se salutau degetele, iar face to face mi se aratau niste exemple… descrise mai mult sau mai putin in postarea mea.
Curios sau nu… degetele de la picioare mi-au adus si cativa vizitatori necunoscuti! Cum asa?? Uite-asa…
Bunica
Nu ma intrebati de ce am ajuns sa caut definitia bunicii…Nu ma intrebati nici de ce e pomenit Ion Iliescu in dictionar…
Prima piatra
Am mai avut candva ideea construirii unui blog. Dar nu-i treaba usoara. Pietrele mele s-au daramat si nu m-a ajutat nimeni sa le recladesc.
Astazi o iau de la capat, cu mai multa dorinta, cu incapatanare si cu umor. Imi iau lopatica si galetusa in maini, sufletul in dinti, o piatra in buzunar si pasesc intr-o lume noua.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
