Dosarele Facebook: Securitatea la control!
E stiut – si normal – ca pe Facebook, atunci cand atasezi un link, pentru a reduce numarul de spam-uri si de (poate) virusi – sa ti se ceara sa scrii un cuvant-cheie. Doua, de fapt.N-am nimic impotriva lor, nu consider ca-mi mananca din timp si, in general, tastez cuminte cuvintele care-mi apar in fereastra numita control de securitate.Uneori… cuvintele sunt clare si foarte usor de reprodus. In alte dati, ele cer o atentie sporita. Iar in altele… te fac sa apesi repede optiunea incearca alte cuvinte.Urare de dimineata
Urare condimentata cu un zambet.Pentru tine, pentru tine si pentru tine!Buna dimineata!Urare si pentru Cabral – cel care a adus grefele (grapefruit-ul, ma scuzati) in topul fructelor preferate ale blogosferei.
Pe net s-a desfasurat, in aceasta perioada, o campanie antrenanta – semnata Granini. Am stiut in fiecare moment ca e o lupta pentru publicitate – dar, mi-a placut A fost o idee draguta. A fost si o competitie stransa, intre patru bloggeri cunoscuti, pentru a se stabili cine-i mai tare si mai tare dintre mar, portocala, strugure si grapefruit.Acum, daca e sa fim sinceri pana la capat – Cabral putea sustine si duda, si capsuna zdrobita a coanei Chiva si orice – si tot ar fi castigat. Pentru ca e un blogger mai mult decat cunoscut, pentru ca stie sa se faca iubit si respectat, pentru ca e uman.Astazi e – cica – Ziua Nationala a Fructelor. Hai sa o sarbatorim cu o promisiune: ca nu va trece nicio zi din an, in care sa nu mancam fructe – macar un fruct pe zi! Te tine?! Sa incepem!Eu ma pregatesc sa decojesc si sa mananc o „buna dimineata!”. Cu zambet cu tot! Ca sa nu-mi lipseasca nici mie zambetul!Maine voi pune ochi la cirese… 🙂Sustine-l pe Marius Sescu sa castige pentru Iasi!
Am mai povestit aici despre Marius Sescu si despre competitia in care a intrat. Expeditia verde poate insemna un punct in plus pentru Iasi – daca Marius va demonstra ca avem un oras verde, curat, ca si aici exista oameni interesati de protejarea mediului.Pentru doamnele de pe Facebook (dar, nu numai!)
Facebook este o retea de socializare, prin intermediul careia poti cunoste lume noua. Mai mult decat atat, iti poti reintalni fosti colegi si vechi cunostinte, despre a caror existenta nu mai stiai nimic de-un car de ani! Asta e motivul principal pentru care am acceptat sa mai fac inca un pas in virtual.
Ce observ, in aventurile mele pe Facebook e faptul ca multe persoane ingreuiaza procesul de cautare si de gasire a lor. Inclusiv cei care-mi dau mie add, ma pun, uneori, in dilema. Nu stiu cine sunt. Si asta, nu neaparat pentru ca nu-i cunosc.In timp, ne schimbam destul de mult – ne maturizam, adica. Toti. Ma voi referi la doamne, in continuare, pentru ca ele imi dau cele mai multe batai de cap. Dar ideile, luate una cate una, ating cam toate categoriile de utilizatori.
Fetele – femei de acum – isi schimba look-ul. Se casatoresc si isi schimba si numele de familie. Fac copii si pun poza lor la profil. In rest, celelalte informatii despre ele sunt private. Gata! Deja-s in ceata!
Cum s-o gasesc pe colega mea din clasa intai, Dulcica Bombonica, daca astazi o cheama Rozalina si in locul propriei poze si-a pus o pisica? Frumoasa pisica, n-am ce spune, cum frumosi sunt toti copiii pe care-i vad. Dar, nu prea ma ajuta…
Lasa-mi un indiciu, te rog!
Nu vrei poza cu tine? Lasa-ti macar numele cel vechi in paranteza: Dulcica Rozalina (Bombonica).
Iti schimbi numele? Lasa macar o poza cu tine. O poza in care sa te vad! Stiu ca vrei sa-ti arati silueta de invidiat – dar, in cazul de fata, ma intereseaza mai mult figura ta decat picioarele…
Vrei si nume schimbat si o poza cu rasaritul? Lasa macar o scurta descriere care sa ma duca cu gandul la tine si nu la oricare alta persoana…Hai sa ne vedem si sa ne recunoastem sanatosi pe Facebook!
Ajuta-ma sa te ajut! Pasi pentru un mesaj de luat in seama
M-am saturat de amenintari cu elasticul de la chiloti. Logic, nu le iau in serios.
Din pacate, nu iau in serios nici multe apeluri umanitare. De ce? Pentru ca nu cred in ele. Primesc, de exemplu, aceleasi mesaje, constant, de ani de zile. Alea cu ghetutele ortopedice pentru un copil de doi ani e doar un caz.
Cautari cu haz si cu necaz
Ma intereseaza prin ce fel de cautari pe Google se ajunge la mine pe blog. Ce-i framanta pe oameni si cu ce anume le pot fi eu de folos.
In unele cazuri, ei primesc raspuns la intrebarile lor. In alte, s-ar putea sa iasa de pe Sapte pietre mai in ceata decat au intrat.
In ambele situatii, majoritatea cautarilor sunt ok. Restul – care completeaza intregul – imi starnesc zambet, uimire, … (si altele).Talharita? Violata? Fericita?
*** Cabral ne intreaba: Cat de dispusa esti sa fii victima unei talharii sau a unui viol? Ar trebui sa citim si sa ne raspundem. Prima reactie este, clar – Nu sunt dispusa! Totusi, facem ceva pentru a ne feri de belele?