Ă, â, î, ş, ţ…
Mă dau mare apărătoare a limbii române… Totuşi, trei ani am scris fără diacritice. Ruşine mie! Acum, am zis că, măcar la casă nouă se cuvin nişte obiceiuri noi şi bune.
Aşa că, am trecut la atac şi folosesc, sârguincioasă, diacritice. Iertat să-mi fie… se pare că la comentarii mi-am uitat ţelul şi… am scris cum îi e mai comod omului… 🙂
28 şi un pas
Ma mut la casa noua. Online
E aiurea sa stau toata ziua cu ochii-n blog si sa fiu atat de ocupata, incat sa nu scriu nimic.
Pare atipic. Anormal. Cu a – de la Anda. Deci, tipic si normal mie 🙂
Sunt pe aici. Ma fac ca fac treaba pe blog. Pe noul blog.La multi ani! – intre placere si obligatie
Cineva – un coleg din blogosfera ieseana – si-a sarbatorit ieri ziua de nastere. La multi ani, cu sanatate si impliniri! :*
Ok – ideea este ca acest cineva s-a retras in carapacea familiei sale. A avut un tort bun si o companie placuta, a fost fericit. E tot ce conteaza.Reactie alergica la respect
Am vazut la Dan Cruceru pe blog, printe comentarii, o reactie care mi-a produs mai multe stari. In prima faza, am ras. Apoi, am meditat mult.La niste imagini frumoase, o persoana de sex feminin comenteaza: pozele sunt foarte dragute! Dan ii multumeste, galant: Sarut mana! Urmeaza un raspuns neasteptat: Nu sunt baba, am 11 ani! Oau!Raspuns pentru Ella – Fruntea sus!
Acum vreo doua saptamani, am scris o postare in care va rugam sa-mi dati idei de subiecte pe care doriti sa le cititi pe blog. Au fost cateva puncte bune, au fost si cateva momente de lauda – meritate sau nu – … si-a mai fost un comentariu deosebit.
Ella si-ar dori sa afle ce gandeste si cum se simte un om atunci cand are nevoie de spriin si nu-l primeste de la nimeni. Cum poate iesi acea persoana din starea de depresie.Pe Ella am cunoscut-o in mediul online, intr-un moment mai putin fericit din viata ei.Despre zambet
Mai demult, o doamna psiholog m-a analizat din cap pana-n picioare si mi-a spus ca eman bucurie. Ca am o privire luminoasa si colturile buzelor indreptate in sus – ca intr-un zambet continuu.