Percheziţii de mare clasă în Kaufland
De pe teren şi până la redacţie, m-am abătut prin Kaufland. Să-mi iau provizii de ronţăieli şi apă. La un moment dat, mi-a sărit în ochi o jucărioară simpatică şi relativ ieftină. Pentru că sunt destul de precaută şi pentru că nu-mi place să mă fac de râs la casă, am deschis geanta, am scos portofelul, am văzut exact câţi bani am, am închis portofelul, l-am pus în geantă şi am închis fermoarul. Totul, la maximă vedere, căci geanta trona în partea de sus a căruciorului, în despărţitura aceea în care se pun, de multe ori, copiii.
Nu ştiu dacă fix atunci dar, oricum, în timp ce mă tot foiam pe la rafturi, am observat un băieţaş care era când ici, când colo… Nu i-am dat atenţie. Dar, el mi-a dat! Şi, nu… n-am de ce să mă simt onorată.Un concert de TOŢI banii?!
Anul acesta m-am străduit să fiu mai blândă. N-am mai acuzat, ca în alte dăţi, îmbinarea dintre laic şi religios. Am acceptat Sărbătorile Iaşului aşa cum au fost ele gândite. Şi am scris un reportaj destul de fain (vorbeşte modestia din mine) despre Credinţă şi negoţ în jurul Sfintei Parascheva.
Iaşul iubeşte politica second hand
Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.
Coarne de bou şi de drac
M-am uitat, aseară, la un nou episod din Minţi criminale. Pe scurt, povestea pornea de la un el – care s-a logodit cu o ea, în timp ce ea era încă măritată. Apoi, el s-a căsătorit cu ea. Un moment prielnic ca el să înnebunească la gândul că ea, oricând, şi-ar putea găsi un nou amant ori un viitor soţ. Lăsându-l pe el ca prostul, aşa cum l-a lăsat şi pe ăla de dinainte.
Credinţă şi fotbal
Ieri, aproape de ora 21.00, m-am rugat. Apoi, am aprins candela. Deşi, în mintea mea erau gânduri… amestecate – în care îmi doream ungurii bătuţi la fund şi scoşi de urechi afară din ţară – am zis doar atât: Facă-se voia Ta!
Adio Facebook, adio lume! :)
Aveam şi anul trecut internet pe telefon – dar, eram mai puţin intoxicată şi disperată. Acum, am început să mă trezesc şi pe tron cu Facebook-ul la vedere, dând like-uri şi comentând la toate alea! Nu e de bine şi simt că, orice pariu aş face, voi pierde în faţa dependenţei mele. Însă, eu sunt propria-mi stăpână, iar Facebook-ul nu e decât o unealtă. Aşa că, nu fac niciun pariu. Doar anunţ că intru la cură de dezintoxicare :).
Trece timpul?