Eu sunt de pe altă lume
Eu sunt de pe altă lume. E suficient să-mi zâmbești, să-mi vorbești frumos, să ai mereu o vorbă faină la tine – și mă umpli de fericire! Nu contează cine ești, ce funcție ai, cum ești îmbrăcat sau care e idealul tău în viață. Contează să fii om și să știi că veselia se revarsă din suflet!
Eu sunt de pe altă lume. Nu mă iubești – nici nu te oblig să mă iubești. E dreptul tău să nu mă placi așa cum, în timp, dresându-mă bine, a devenit dreptul meu de a nu pune la suflet toate părerile, ideile și închipuirile pe care le ai tu despre mine.
Eu sunt de pe altă lume. Nu-mi place să mă dau cine nu sunt, nici nu-mi place să mă dau după cireș –
Când gura lumii te aruncă pe geam
Am auzit cândva, în fugă, o știrucă despre o mamă a trei copii, paralizată de la brâu în jos. Paralizată în urma unei căzături de la etaj. S-a aruncat de la etaj, mai bine spus. S-a aruncat… ca să trăiască! În casă, bărbatu-său o bătuse bine și acum se îndrepta spre ea cu un cuțit.
Calitățile mele – cele mai mari defecte
Dacă ar fi să mai completez într-un oracol, la întrebarea „care sunt calitățile tale?” aș scrie: sunt sociabilă, comunicativă, zâmbitoare. La pagina următoare, când aș fi întrebată despre defecte, le-aș enumera pe aceleași.
Ideea e că vorbesc mult și nu gândesc la fel de mult. Da, sună prost. În realitate, la mine ce-i în gușă găsești și în căpușă. Îmi pun sufletul pe tavă și, într-o sinceritate stupidă, spun exact ceea ce simt. Încerc să nu jignesc ci, din contra, să veselesc pe cel ce-mi stă înainte și, dacă pot, să ajut. N-am nicio pretenție să reușesc să fac asta mereu… dar n-am nici capacitatea de a-mi interpreta și reinterpreta și analiza vorbele –
Să lungim lista cu superstiții!
Ca la fiecare început de an, chiloții roșii, banii din sutien, pupatul sub vâsc și multe alte asemenea superstiții camuflate în tradiții au încercat să-mi strice buna dispoziție. Pe oriunde mă întorc și pe oriunde mă răsucesc, cineva tot se găsește să-mi dea rețeta. Rețeta pentru un an perfect! Sau, din contra, îmi prezice numai dezastre – în funcție de acțiunile pe care le întreprind. După câteva mirări și câțiva nervi, am tras pe nas niște haz de necaz și-am început să creez, la rându-mi, stupizenii noi. Cine știe, poate are cineva nevoie de mai multe opreliști în mișcarea lui liniștită prin viață!
* Să nu-ți încarci niciodată telefonul în prima zi a anului. Altfel, în mai puțin de trei luni, nu vei mai putea să suni pe nimeni de pe el, iar conexiunea la internet va fi varză!
* Să nu lipsești de pe Facebook pe 1 ianuarie, ca să nu riști să stai în umbra virtuală un an întreg!
* Să tag-uiești de 70 de ori câte șapte din prietenii tăi și să le faci urări spumante și pline de artificii.
Dintr-o vinere în alta…
Mi-e dor de pozucile acelea tâmpițele de pe Facebook, care anunțau, cu bucurie, că vine week-end-ul. Gata cu munca! Liber la distracție!
Pisici, copii și căței se întindeau pe ecran, își puneau coifuri, dansau lambada și sâmbata se pregătea să intre, șmecheră, în scenă.
Mi-e dor de oboseala sfârșitului de săptămână și de plictiselile de rigoare, care invadau rețelele de socializare.
Nu mai vreau să număr morți, nici nu mai vreau să mă minunez de toate conflictele care se stârnesc din fund, de pe scaun, imediat după o tragedie. M-am săturat de păreriști și de judecători, m-am săturat de ură și de bucurie stupidă, atunci când se întâmplă vreun rău.
Anda Epure. Și-am murit și eu un pic…
Încă de pe primele liste ale celor care au murit în incendiul de la Colectiv am văzut un nume de familie… Epure. Nu e cel mai rar nume de pe pământ… dar l-am văzut acolo, derulându-se pe ecran și l-am citit cu sufletul strâns.
Apoi, mă sună frate-meu: Ai văzut lista?! E o Anda Epure acolo! Doar știam că nu ești tu, dar mi-a înghețat sângele în mine!…
Eu sunt Anda Elena. Ea era Anda Ioana. Eu am numele schimbat de ceva ani, dar pentru mulți am rămas, încă, Anda Epure.
Și mulți s-au gândit la mine – au sunat sau au întrebat apropiații dacă e doar o coincidență sau dacă pentru mine trebuie să se roage acum…
Deocamdată, eu mai sunt pe aici. Mulțumesc pentru grijă și îmi pare rău pentru suplimentul de tensiune creat! Dar asta nu ne împiedică să ne rugăm pentru sufletul Andei Ioana. Chiar și pentru un (fost) nume de familie, eu nu cred că o voi uita pe Anda prea curând din rugăciunile mele…
Dumnezeu s-o odihnească în pace! Iar familiei și celor dragi ai ei să le dea puterea să trăiască și s-o pomenească!
Update
Aici e pomelnicul cu toți cei 64…
Despre gafe și pietre în presa lui 2015
Gafă uriașă! Gafa anului! Halucinant! Nu o să-ți vină să crezi! O jurnalistă a dat rateuri în direct! Întrebarea ei l-a șocat pe intervievat! Câtă lipsă de profesionalism! Dumnezeule, e momentul ideal să părem deștepți și să aruncăm cu pietre!
Ce să spun… O tipă, X, era la televizor. Discuta pe un subiect (aparent) extrem de important, trebuia să țină publicul în priză și ea… și-a dat cu stângul în dreptul când a deschis gura și aproape i-a mărturisit invitatului că habar n-are cu cine vorbește.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
