14. Exemplu de autonOM
Elena era un spirit liber. De mică, i-a uimit pe cei din jur cu personalitatea ei puternică. Avea o siguranţă de sine şi-o gândire limpede, mai ceva ca a unui adult. Credea cu tărie că un cap sănătos, două mâini şi două picioare, un suflet bun – pot face, împreună, treburi de ispravă. După lucrul acesta se ghida în viaţă, fără să se plângă de poticniri sau să se gândească măcar să renunţe la îndeplinirea vreunui vis.
Era o fire independentă, fără a fi o singuratică. Era puternică, fără a fi nepăsătoare. Era un om responsabil. Pentru că ştia că libertatea înseamnă responsabilitate. Avea încredere în forţele ei. Ştia că nu e perfectă şi îşi asuma defectele, punându-şi, astfel, în valoare calităţile. Îi plăceau oamenii, îi ajuta, îi asculta, îi alina. Iar cei din jur o iubeau ca pe ochii din cap! O respectau şi o aveau drept model. De aceea, au suferit atunci când, într-o zi, Elena a decis să plece. Departe şi pentru mult timp, totuşi, cu promisiunea că va reveni.
13. Viitor verde sau viitor… nu…
Plec departe… nu chiar pe Marte! Aşa mă lăudam săptămâna trecută! Mă bucuram, de parcă evadam peste mări şi ţări! În realitate, am rămas în România. Dar, am fost departe de casă, o săptămână. Am lăsat Iaşul în urmă, pentru ceva aer de capitală. Ocazia a fost una specială. Am câştigat un voucher de călătorie spre Bucureşti şi o invitaţie la Conferinţele Verzi, în cadrul competiţiei Pământul merită Viitor!
Cam ciudat să discuţi despre un viitor verde într-un oraş sufocat… Da, acesta a fost şi primul meu gând… Între timp, am început să-mi retrag cuvintele. Pentru că, am simţit pe pielea mea că putem să ne trezim într-o lume mai bună!
12. Dragostea dintre neuroni şi procesoare
Trăim într-o lume nebună! Frumoasă şi foarte grăbită, cu mult confort şi aşteptări, de la zi la zi, mai mari. Unul dintre puţinele domenii care ne satisface pe deplin dorinţele este cel de IT&C. De exemplu, tocmai am aflat că un procesor a intrat în Cartea Recordurilor! Este cel mai puternic dintre fraţii lui, cu o frecvenţă de 8,4 GHz!
După ce mi-am revenit din uimire, am început să-mi pun întrebări… Să mă simt frustrată sau fericită că trăiesc în lumea asta, a vitezei şi a tehnologiei de primă mână? Ar fi cazul să mă reinventez? Să-mi introduc şi eu un chip în creier, ca să nu fiu mai prejos? Oare, dacă aş avea un procesor, în loc de inimă, aş funcţiona mai bine?
11. AMD Radeon™ Dual Graphics – vis şi realitate
Se făcea că mă pricepeam de minune la tot ce înseamnă tehnologii de excepţie şi inovaţie în domeniul IT. Lucram la AMD şi mă puteam lăuda că aduc o pată de culoare şi o idee super în orice proiect. Eram omul potrivit, la locul potrivit! Cea mai nouă realizare a mea se numea AMD Radeon™ Dual Graphics!
10. Între Pământ şi Lună e ASUS Transformer!
*** Am răspuns la provocarea de a modifica un fragment dintr-o scriere science fiction şi de a introduce o… tabletă ASUS Transformer! Citeşte, aşadar, De la Pământ la Lună – varianta Anda (Jules) Verne! ***
09. Aventuria vieţii noastre
Anul acesta, se împlinesc zece ani de când am terminat liceul. Nu ştiu cum a zburat timpul, dar ştiu că vreau să fac din aniversarea asta un moment de neuitat! M-am oferit să mă implic în organizare. Nu e treabă uşoară, dar va fi o plăcere. Mai ales că am stabilit, de comun acord, că petrecerea va dura aproape cât în poveşti – un week-end întreg!
În căutare de idei pentru marea aventură, am dat peste Aventuria! Nici că se putea ceva mai potrivit! Am fost, mereu, tineri cu sportul în sânge şi cu poftă de adrenalină. Faptul că avem, acum, zece ani în plus, familie, copii, responsabilităţi mai mici sau mai mari… ăsta nu e un impediment. Din contra! Ni se oferă ocazia să ne încărcăm bateriile şi să ne redescoperim! Să evadăm puţin de acasă şi să fim doar noi, colegii, ca-n anii de liceu!
08. Fericire pe roţi
Am făcut şcoala de şoferi pe o Dacie de prin anii ‘70. Poate că am vrut să mă pot lăuda, la nepoţi, c-am condus şi eu o maşină de epocă… Mai sigur e c-am vrut să-mi înfrâng frustrările de femeie la volan – convinsă fiind că, odată îmblânzită bestia, voi putea conduce orice bijuterie pe patru roţi.
Astăzi, zâmbesc amintindu-mi vremurile de atunci. Crisparea şi stânjeneala caracteristice oricărui început au dispărut. Condusul mă relaxează. Nu fac parte din rândul răzvrătiţilor, care claxonează în neştire şi se simt pe stradă ca pe moşia lor. Sunt din categoria aceea, atentă la orice se întâmplă în jur, fericită că opreşte la semafor, ca să poată privi oamenii.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase