• Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Bagă-ți copilul în sac!

    15 aprilie 2011 /

    Sper că amenințările de genul: dacă nu ești cuminte, te dau la țigani și te bagă în sac! nu mai sunt folosite. La fel, sper că nu mai sunt părinți care să promită copilului că – dacă nu te potolești, te duc la doctor să-ți facă injecție sau te dau la bau-bau, ca să te pape! [Iar dacă le folosești, nu te întreba, mai apoi, cum de discriminarea se învață de la cele mai mici vârste, de ce îți urlă copilul încă înainte de a intra în cabinetul doctorului – chiar dacă mergeți doar la un control de rutină, sau de ce îi e frică celui mic să doarmă pe întuneric.]

    Dar nu despre asta voiam să vorbesc astăzi. Ci despre copii și despre somnul lor, despre pelincuța care, deși ar trebui să-i învelească, în mare parte a nopții se află sub ei, despre spate gol și frig intrat în oase.

    Copiii sunt tare drăguți când dorm! Se odihnesc, cresc, fac liniște și-și mai lasă și părinții să respire 🙂

    Dacă pe timpul zilei sunt mai ușor de supravegheat și de învelit, noaptea nu cred că ți-o petreci numai de strajă. Dacă cel mic doarme lângă tine, e mai ușor să-l strunești, să-l învelești, să mai pui o mână pe el. Dar dacă doarme în pătuț, controlul tău scade.

    Îți dorești, totuși, să aibă cele mai bune condiții de somn. Pe lângă lenjerie curată, pampers schimbat, pijamale comode, atmosfera liniștitoare, de mare ajutor poate fi un săculeț de dormit.

    Asemenea săculeți pot fi cumpărați de-a gata sau pot fi confecționați de niște mâini dibace. În lipsă de mâini dibace personale, eu am apelat la Ioana, prietena mea cea experta în realizarea de gentuțe și de accesorii handmade. I-am dat o rochiță și doua bluze din bumbac, iar ea a făcut, pentru Maria mea, doi săculeți.

    Săculeț de dormit pentru copii

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor,  Te-Ve(de)

    Despre televizor, copii si reclame

    23 martie 2011 /

    Problemele de spatiu, dorintele mele de informare si, uneori de a pierde vremea au facut ca, in aceste luni, Maria sa petreaca mult timp din zi cu televizorul deschis.
    De interzis sa se uite nu i-am interzis – era si greu de realizat. In schimb, am incercat s-o implic in activitati mai interesante pentru varsta ei. Astfel, televizorul face, acum, aproape parte din decor. Se uita spre el cand il deschid si cand se aud niste sunete mai ciudate. Cand e muzica populara vrea sa dansam, iar de adormit, adoarme pe muzica moderna.
    E invatata cu zgomotul lui si-l lasa sa vorbeasca in voie. Mai sunt si momente in care se uita la el, absorbita – dar atunci, problema se rezolva usor, din telecomanda.Am observat ca o atrag, in mod deosebit, reclamele in care sunt voci de copii. Am analizat-o atent. Urmatoarea reclama, de oameni mari, n-o mai intereseaza.

    Fascinata de-a dreptul e de melodia de la Kinder Pingui. Atunci, lasa orice si trece peste orice ca sa se uite. Daca e in premergator, face niste piruete pana spre birou, apoi isi lungeste gatul si priveste in sus, suuus de tot, pana pe dulap – unde e televizorul. Daca se joaca in patut, se intoarce sa vada.Socul mare a fost s-o vad cum sare din somn pentru reclama asta! Era asa, in curs de trezire, dar statea cu ochii inchisi, sa-si revina. Cand a inceput sa cante pinguinul buclucas, aproape ca a sarit in fund! Atunci, m-am enervat. Mi s-a parut prea de tot!

    Nu degeaba se spune ca reclamele ii subjuga pe copii si-i pun la cheltuiala pe parinti. Deocamdata, portofelul e in siguranta. Dar, s-a scurtat si timpul de pauza publicitara!