Astăzi râdem în familie
Eu (aproape pe silenţios): Şşşşşşttttt! Închide uşa!!!
28 şi un pas
Caca de barză
Niciodată nu mi-a plăcut explicația dată copiilor – te-a adus barza. De unde au ieșit și pe unde au intrat micuții – ăsta e un subiect de o viitoare postare. Astăzi mă opresc la berze.
Le-am tot văzut, vara asta, cât am umblat dintr-un loc în altul. Și, de fiecare dată, mi-am amintit aceeași și aceeași secvență – într-un ritm obsedant. Nu știu dacă o să mă vindec vreodată 🙂
Pentru mine, o barză este – și probabil va rămâne pentru eternitate – asociată cu un caca uriaș și foarte puturos. Pentru că, da!, ăsta e cadoul pe care l-am primit eu de la o astfel de pasăre.Amintiri despre scrisul bătut
În copilăria mea, scrisul de mână era sfânt.
Când ai mei au adus în casă, prin anii ’90, o mașină de scris – mă uitam la ea ca la o minune. Apăsam o tastă și admiram cum piciorușul de metal sărea spre pagină, ca să-și pună amprenta. Era fascinant modul în care se lipeau literele pe hârtie!
Tata avea treabă, dar nu mai avea loc de mine.
Cum se da parul (invizibil) dupa urechi
Acum nu mai arat asa, ci mai ceva. M-am tuns periuta! Cu toate astea, la petrecerea de ieri, in timp ce dansam, m-am surprins – de multe ori! – incercand sa-mi dau parul dupa urechi! Adica… helloooo! Care par? Probabil pleata aia de pe invisible… 🙂Despre zambet
Mai demult, o doamna psiholog m-a analizat din cap pana-n picioare si mi-a spus ca eman bucurie. Ca am o privire luminoasa si colturile buzelor indreptate in sus – ca intr-un zambet continuu.
Nostalgia primului zbor
Primul zbor cu avionul a fost, pentru mine, o experienta de neuitat. Eram atat de entuziasmata, incat ii enervam pe cei din jur. Ai vazut?, Uite acum!, Oaaaauuuu!…Unii erau speriati, altii nepasatori. Multi nu intelegeau si nu vedeau nimic din ceea ce le aratam. Asa ca, am asternut pe hartie cateva randuri. Randuri pe care astazi le-am intalnit – intr-o noua curatenie printre amintiri.