Am călătorit alături de Valeriu Ștefan
I-am văzut fotografia pe site-ul Radio Iași. Am citit titlul și am tresărit. Apoi, m-am pierdut în privirea lui…
Eu știu un tren care-oprește în țara luminilor din ochii tăi,
Acolo coboară, preț de-o secundă, luminile din ochii mei…
Nu mă puteam dezlipi de țara luminilor din ochii lui… Prin minte mi s-au derulat secvențe întregi, emisiuni și ani frumoși! M-am trezit zâmbind și povestind, ca de atâtea ori, despre omul Valeriu Ștefan. Și-ai mei m-au ascultat încă o dată, și m-au ținut de mână, și au zâmbit cu mine – de bucuria și cinstea pe care o simte cineva care poate spune, peste vremuri: Și eu l-am cunoscut!
– Câți ani ai?
În premieră, despre mama mea :)
De multe ori am vrut să scriu despre ea. Despre mama mea. Se pare, însă, că e cel mai greu subiect! 🙂 Pentru că mereu am amânat-o și-acum, când am zis: Gata, a venit momentul!, îmi tremură degetele pe tastatură!
Ea nu e ca mine. Nu m-a amânat niciodată.
Familia Pintilie a ieșit la colindat :)
UPDATE: Campania s-a prelungit până pe 21 decembrie! Cântă și tu Moș Crăciun cu plete dalbe, iar ING Bank va oferi unui copil aflat în dificultate o pereche de ghetuțe!
Când am aflat de la Marius că-i atât de ușor să fii Moș Crăciun, am zis că nu trebuie să ratăm ocazia! Adică, de ce nu n-am mobiliza, pentru a oferi unui copil o pereche de ghetuțe? Un minut de glorie sau de făcut de râs ne poate împiedica pe noi? 🙂 Nu! Păi, atunci, să cântăm.
Pe drumul lui Vaman. Cosmin Vaman
Nici nu mai știu când am auzit prima dată numele, glasul și versurile lui Cosmin Vaman. Nici nu mai știu care a fost primul concert la care am ascultat, cu bucurie, pe Cosmin Vaman și pe Alexandra Andrei (mai nou și, din ce în ce mai des, și pe Andreea Andrei). Știu doar că totul a început de la un uau!, de la glumițe și de la cuvinte care ți se întipăresc în inimă.
Totul a început de la nostalgia muzicii cu care am crescut – devenită, între timp, demodată. Totul a început de la revolta super-mega-topurilor de la radio, în care melodii cu două cuvinte, cinci țipete și trei la-la-la-uri crizează auditoriul, sfidând urechea și creierul…
Încă sunt omul care vrea să asculte mai mult de trei la-la-la-uri. Care vrea ca și copilul lui să audă o poveste – într-o melodie. Care vrea să râdă și să plângă pe versuri deștepte și pe muzică de suflet.M-am aventurat în Parenthood
După ce-am fost, într-un interviu, trendi în parcarea goală, a venit ziua unui nou interviu, trendi în familie. Încep să mă obișnuiesc, parcă, să nu mai fiu doar eu jurnalistul – ci să-i mai las și pe alții să mă chestioneze! 🙂
Andreea Marc-Ignat mi-a propus să răspund la câteva întrebări pe Blog de Părinți – Aventuri în Parenthood, iar eu n-am putut și nici măacr n-am vrut să refuz. A fost, cu adevărat, o plăcere, mai ales că temele despre copii și familie îmi sunt atât de dragi!Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Adulți, pe loc repaus!
Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulți sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
